Posts tagged ‘punct critic’
Morbul lui “nu-pot”
Justiţie sau justiţiarism? Întrebam într-o postare mai veche încercând să văd la ce poate duce justiţiarismul crescut din nemulţumiri legitime ajunse la un punct critic periculos şi folosit la fabricarea de armament politic distructiv. Abia acum, însă, când justiţiarismul, un joc de societate în derivă destul de popular prin părţile astea, e preluat de unii ca şi de ceilalţi şi prelucrat cu abilitate malefică pare că-şi pierde aureola democratică, devine cu adevărat periculos. Mai ales când şi ultimele redute de credibilitate, ajunse în şocante situaţii limită, par să reprezinte un liman la fel de nesigur! Puterea exersată prin dreptul forţei, al ignorării legilor, nu are grade de comparaţie! E la fel de distructivă, oricine ar prelua-o. Ne apropiem de un astfel de moment? Cine sunt justiţiarii şi ce mai înseamnă justiţia? Ce mai înseamnă justiţia odată ce magistraţii înşişi s-au dovedit a fi un soi de mafie- justiţiară gata să arunce în aer, la vedere, „trenul poştal” al României spre civilizaţie şi democraţie pentru „un pumn de dolari” ?
Abia acum se observă bine ce hidos arată acest morb al lui „nu pot” în spinarea unei ţări în care doar vorba goală, minciuna şi hoţia sunt atotputernice.
Îndelungul exerciţiu al dublei măsuri şi ipocriziei, al ochelarilor de cal, al lui „las că merge şi aşa”, al obedienţei şi al lipsei dezarmante de demnitate, de stimă de sine şi de civism autentic, de valori transferate în conduită şi nu în declaraţii, al faliei dintre ce se spune şi ce se face, nu puteau să ducă decât la acest rezultat!
Ambasadorul Suediei, ţară care de la 1 iulie a preluat preşedinţia UE, a declarat azi că nereformarea Justiţiei poate lăsa Romania în afara spaţiului Shengen. „Fara a fi partinitor, s-ar putea spune ca existe tendinta generala de a folosi justitia in scop politic, ceea ce este tulburator”, a spus el.
Pe de altă parte, cum încep să se trezească disponibilizaţi la grămadă sau păstraţi pe salarii de minimă subzistenţă, servitorii dictatorilor presei sunt în măsură să ştie de acum ce înseamnă discreţionarismul celor pe care i-au slujit. Singurul loc de unde ar putea porni o briză capabilă să scoată din nisip ambarcaţiunea eşuată în mocirla corupţiei ar fi din partea unui „front” de jurnalişti care să ia distanţă faţă de statutul lor de foşti prizonieri ai mogulilor împreună cu câteva ong-uri decise să readucă suflul democratic la normal. Un nucleu capabil să producă solidarizare şi să genereze un curent de implicare responsabilă a societăţii.
În aşteptare: schimbarea la faţă a mediei.
Alina Mungiu afirma în aprilie 2008, că „Opinia noastra publica la aceasta ora(..) este complet contrafacuta, cu mijloacele propagandei negre, de la agenda la lideri de opinie.”
Nu era o noutate constatarea asta, doar că nu fusese spusă tranşant şi public.
Contrafacerea a atins dimensiuni groteşti abia in toamnă. Probabil că era nevoie să fie atins punctul critic pentru a se stârni, însfârşit, reacţia de respingere sănătoasă a continuării experimentului de îndobitocire a opiniei publice. Astfel că, în prezent, de la o zi la alta curentul anti-media ia amploare(cu excepţia săptămânalelor şi a revistelor specializate, de nişă, cu target stabil). Neîndoielnic că manipulările grosiere, stilul rudimentar uneori mârlănesc, maniera antideontologică, cameleonismele şi reflexele dictatoriale cuplate cu servilismul evident faţă de patroni au produs o rezistenţă care creşte în intensitate de la o zi la alta. Cum opoziţia din interiorul sistemului e aproape inexistentă, reacţia de respingere vine dinspre consumatorii de presă, în primul rînd bloggeri. Paradoxal chiar si bloggeri cu opinii politice diferite se întâlnesc în adversitatea comună trezită de ipocrizia acestei aşa-zise puteri democratice care şi-a tradat într-o măsură inacceptabila sensul, rostul de a exista. Ce va urma? Greu de spus cum îşi vor asigura subzistenţa fără aportul generos al patronatului care aşteaptă rezultate pe măsură! Probabil, pe modelul de succes al otv, cancan, libertatea, click, va lua amploare tabloidizarea. Sigur că excesul de asemenea marfă va duce la eliminări aşa cum se întâmplă cu unele emisiuni penibile de televiziune. Altele vor continua sa se prostitueze până se vor umple de bani şi de boli. În fine, se va produce şi o selecţie, dacă nu pe criterii principiale, cel puţin din oportunism. Poate că după o vreme o să apară şi un brand jurnalistic recunoscut şi longeviv aşa cum există în fiecare ţară în care democraţia nu e la mâna şi portofelul mogulilor. În situaţia de acum aşa ceva pare tot atât de îndepărtat precum intrarea cercetării universitare româneşti în circuitul internaţional, al publicaţiilor ştiinţifice, de prestigiu, recunoscute.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii