Posts tagged ‘Pungeşti’
Reproşuri
Până la urmă, într-o societate care se lasă adusă în situaţia de a-şi mina norocul în loc să-l caute şi să-l apere de ameninţări (inclusiv de ea însăşi!) empatia devine un defect. Şi dacă te pui în locul unui om necăjit pentru ce i se-ntâmplă, indiferent faţă de interesele geopolitice care-i pretind să se bucure, vai! …rişti să fii etichetat hipster, ecologist extremist, etc. Nu mai interesează pare-se, că etichetarea e o meteahnă tipic stalinistă. Fantoma războinic- totalizatoare n-are nimic cu respectul faţă de drepturile omului într-un stat democratic. În această privinţă, modul în care politicenii români- atât cei de la putere cât şi cei din opoziţie- abordează subiectul gazelor de şist seamănă izbitor cu atitudinea comisarilor care se ocupau de cooperativizarea socialistă, deşi vremurile şi scopurile sunt total opuse. („deciziile de partid se execută nu se discută, tovarăşi!”)
Bine, totuşi, că a intervenit americanul Gitenstein realizând, într-un târziu, că atitudinea samavolnic-prostească a părţii române& companiei Chevron favorizează de fapt, interesele ruseşti. Că şi amărâţii ăia din Pungeşti, cetăţeni români, trebuie trataţi cu respect. Şi când mă gândesc câtă monedă se bate pe chestia cu comunicarea…
Per total stăm excelent cu inteligenţa naţională, la toate formele, mai puţin cu cea caracterială şi comportamentală. O anomalie care explică, poate, de ce o luăm mereu pe drumul râpos care duce-n jos, pretinzând că vrem s-ajungem la vârf. Care explică de ce, pentru destui concetăţeni, hăul dintre inteligenţa artistică cât caraimanul a unor actori (şi nu numai!) şi fundul „lacului fără fund” al caracterului lor de cetăţeni n-are importanţă- intelectual-politic vorbind (nu dau exemple că se ştiu). Care explică de ce, în loc ca demonstraţiile de forţă ale opoziţiei să se desfăşoare sub semnul concurenţei cordiale -ca între echipe promotoare ale aceloraşi interese naţionale- au loc prin asasinarea reciprocă a caprelor. Şi de ce, nişte uşoare adieri de reproş între înălţimile politice stârnesc uragane în vale unde, întărâtaţi ca nişte cocoşi, suporteri fioroşi se umplu de stimă. Ceva care imediat, printr-un circuit al umorilor, răbufneşte stricăcios la vârf!
Un carnagiu sângeros oferit gratis şacalilor puterii într-un moment de cumpănă…
Guvernul de stânga al dreptei
Greu de priceput de ce o mulţime de dreptaci iubitori de capitalism au făcut un soi de lobby public până la limita fanatismului pentru compania RMGC&legea ponta, chiar înţelegând aversiunea lor pătimaşă faţă de o serie de activişti ecologişti. Până la un punct, interesele frăţeşti de pe tot eşichierul politic, promotoare zeloase ale unui capitalism de hrubă şi de pradă mai infect decât comunismul cel mâncător bulimic de resurse cu oameni cu tot, puteau fi intuite. Totuşi, realitatea dezvăluirilor de ultimă oră e chiar mai mizerabilă decât se putea bănui. Când spuneam aici că adăugarea la oponenţa faţă de RMGC, şi a celei faţă de exploatarea gazelor de şist e o făcătură oengist-stângistă cu suport (probabil) rusesc, încă nu intrase-n scenă (concret, în proprietăţile private de la Moşna-Sibiu) celebrul prospector Tender al Romgazului!
…Iar premierul încă nu anunţase, senin ca deobicei, stârnind reprobare- (şi în cazul Băilor Felix, consternare!) autorizarea unor acţiuni similare. Ciudat e faptul că fericiţii beneficiari sunt, ca să fie împăcate toate părţile -ca şi-n cazul exploatării aurului şi a altor resurse, nu doar Chevron ci şi Gazprom plus Romgazul nostru cel românesc. (Putem de-acum să ne bucurăm: pungeştenii, dacă vor mai exista, vor avea cele mai mici preţuri la încălzire, la fel ca şi cei din Moşna. Şi toată populaţia, fraţilor!) Aspectele comune în toate aceste cazuri pot fi observate şi fără ochelari de cal: abuzurile faţă de micile proprietăţi ale localnicilor, lipsa de transparenţă şi discreţionarismul puterii. De fapt, nu tot ce ţine de patrimoniul naţiei în cei 24 de ani s-a adjudecat pe sub masă? Nu tot capitalismul nost’ s-a construit pe şest? Devalizarea băncilor, Petrom, Bechtel etc? Întrebaţi-vă, măcar, dacă infamiile economice comuniste de genul Copşa Mică care ne-au adus o tristă celebritate-n lume, n-ar părea dreptei de azi, un ideal „capitalist„? Dar dacă, înainte de ’89, un director de Institut Geologic, ca dl. Marincea, ar fi vorbit „în plus” credeţi că ar fi fost lăsat de conducerea comunistă- în funcţie? Însfârşit, ce credeţi că s-ar întâmpla dacă sub reşedinţa d-lui Dragnea, să zicem, s-ar găsi gaze de şist?
Domnu’ Tender în slujba independenţei energetice a României
Secătuirea planetei de resurse energetice convenţionale nu mai poate fi stopată şi nici încetinită. E limpede că asta presupune o confruntare acerbă între marile puteri pe piaţa globală a energiei, decisivă pentru destinul lumii. Epuizarea hidrocarburilor însemnând o perspectivă sumbră pentru toată lumea dar în primul rând pentru ţările industrializate, giganţii energetici ai planetei se luptă cu înverşunare, pe termen scurt, pentru supremaţie, pe termen lung pentru supravieţuire. Caracterul luptelor diferă însă, serios de la un loc la altul, în funcţie de încadrarea în lumile planetei. În lumea noastră, a treia, se petrece altcum decât în cele superioare din Scandinavia, de pildă. Concret, vorbim de un colonialism feroce practicat de structurile politice în propria ţară. Un incest patriotic legal. Legalizat de ocupant! Spre comparaţie, colonizatorii britanici au îmbogăţit Anglia cu resurse din commonwealth transferând acolo, totodată, un cadru civilizaţional britanic care a schimbat destule aspecte în bine. Ocupanţii noştri s-au îmbogăţit pe seama resurselor ţării decivilizându-i spaţiul fizic şi spiritual. Cât despre oponenţă- ori nu e, ori e doar formală. Când, rareori, se-ntâmplă ceva serios, smurdul puterii e pe fază pentru descarcerarea politică. Cum, de regulă, i se alătură, voluntar, şi o groază de miştocari, n-au de ce să-şi facă griji. Nu-s riscuri, tehnicile de neutralizare ştiinţifică sunt bine puse la punct. Imaginea de proşti şi de bestii fabricată manifestanţilor anti-RMGC, ridiculizarea la grămadă, e doar un exemplu la-ndemână. Centrarea pe nişte lozinci tembele şi inflamarea unui incident produs de un meseriaş, provenit dintr-un mediu partinic specializat în diversiuni, ales ca emblemă a miilor de protestatari din ţară şi din întreaga lume, sunt suficiente. Ba mai mult, ridicat de poliţie, „martirul” poate fi lesne transformat într-un bun patrimonial politic, cum nici Vocea Rusiei n-ar fi în stare; spre admiraţia Alinei Mungiu Pippidi! Pe de o parte. Pe de alta, RMGC-ului i se dă, în fine, cale liberă. Cu condiţia să fie sfinţită de un sobor de preoţi.
Iar ţăranii din Pungeşti nu numai că s-au făcut de râsul lumii, se mai fac vinovaţi şi de subminarea independenţei energetice a ţării prin opoziţia lor încrâncenată susţinută, dezinteresat, de nişte sutane ale locului. Asta nu s-ar fi întâmplat dacă americanii ar fi găsit la vreme un „tender” care să nu mai piardă timpul cu poveşti şi să treacă la acţiune! (Aţi auzit de domnu’ tender, nu ? Un rege al resurselor din vestul Africii unde, pe proprietăţile sale fabuloase, se dezvoltă o nouă civilizaţie!) Ei bine, domnu’ tender ştie ce-i de făcut şi în Africa, şi-n ţara natală în care bântuie incognito. Dovadă, în judeţul Sibiu, tot parte a lumii de categorie inferioară în care proprietatea e un moft, vorba unui clasic al capitalismului de stânga lansator de ucigaşi de resurse, milionari în serie. Spre documentare, aveţi aici şi aici informaţii apărute în presa locală..
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii