Posts tagged ‘rezistenţă’
Un flagel mortal
Rise Project a publicat ceva mai devreme investigația la care lucra colegul lor, slovacul Jan Kuciak, când a fost asasinat. ”Jan muncea la acest subiect alături de alți jurnaliști de la Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) rețea din care face parte și RISE Project. O poveste despre o fostă candidată Miss Universe și fostă model topless care a devenit, inexplicabil, asistentă a premierului slovac, Robert Fico. Jan Kuciak a descoperit că în spatele femeii se contura una dintre cele mai violente grupări de crimă organizată din lume, ‘Ndrangheta”. https://www.facebook.com/?ref=logo
#JanKuciak #TheStoryIsNotDead
Poate v-amintiți că, în decembrie 2013, Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) a acordat premiul de „Coruptul Anului” Parlamentului Romaniei.(aici) Premiile OCCRP fiind destinate exclusiv unor „persoane şi grupuri organizate care promoveaza principiile unei societati fara respect fata de lege prin care recompenseaza frauda si deturnare de fonduri, falsificare, furturi si mită. Un premiu rușinos, de o semnificaţie teribilă legată de contagiozitatea corupţiei din diverse ţări care tinde să devină un flagel global mai distrugător decât războaiele.”
Din motivaţia acordării premiului OCCRP legislativului din țara noastră: „In decembrie, Parlamentul roman a aprobat cateva amendamente la Codul Penal care vor da dreptul membrilor sai, ca si altor oficiali alesi, sa aiba imunitate in fata acuzatiilor de coruptie. Amendamentele, care au fost votate fara a fi dezbatute, ii declara pe presedintele tarii, pe senatori si deputati in afara categoriei functionarilor publici. In acest fel, ei nu mai pot fi invinuiti de luare de mita, abuz in serviciu, conflict de interese si alte acuzatii legate de coruptie. Oficialii guvernamentali deja condamnati pentru coruptie ar putea fi eliberati”. (…) Parlamentul Romaniei a dus coruptia la un nou nivel in Europa, transformand-o in ceva legal.(…) Modificarile propuse la Codul Penal „sunt in flagranta contradictie cu acordurile internationale ratificate de Romania”, potrivit procurorului general al Romaniei. Parlamentul a trecut amendamentele. Ajutat de o parte a mediei care a denumit ziua respectiva ‘Martea Neagra’ a democratiei romanesti” preşedintele a reuşit în extremis să le respingă, se arata in textul distribuit in toata presa internationala. Parlamentul roman a propus, de asemenea, o lege a amnistiei (…) sub pretextul supraaglomerarii inchisorilor (…) pentru a elibera fostii ministrii incarcerati. In acest moment ( decembrie 2013) 28 de membri ai Parlamentului au fost condamnati sau sunt in curs de condamnare pentru coruptie. Mai mult de 100 de primari sunt judecati pentru abuz in serviciu, aminteste OCCRP.”
Au urmat șase luni în care, ca să demonstreze că-și merită rușinosul premiu, parlamentul și-a protejat și promovat inculpații și infractorii exact pe criteriile OCCRP expuse mai sus. Ba unii au fost exportaţi cu viruşii corupţiei cu tot şi în nou alesul parlament european iar efectele nu s-au lăsat aşteptate nici acolo.
Istoria corupției post-89′ continuă. Primii candidați la premiu au furat o revoluție, au legitimat-o cu victime și s-au lansat în prăduiala sistematică a țării reușind, în parte, s-o legalizeze, din mers. Ca hoți cu putere de decizie, cu averi fabuloase și posibilități de furt uriaș au instituit rapid un regim al minciunii, au făcut și contra-făcut constituții și legi după lor bunul plac, au consolidat treptat rețeaua corupției politico-mediatice cancerizând instituții, convinși că nimeni și nimic nu le va sta în cale. Faptul că acum, justiția, DNA mai cu seamă, în ciuda terfelelilor de tot felul, nu se dă bătută, că manifestațiile anti-corupție se extind, că rezistența crește, îi scoate din minți. Din mințile alea puține îmbâcsite de ipocrizie și ură.
Creștinismul, la izvoare
Ne-am obișnuit să considerăm creștinătatea ca fiind exclusiv legată de Europa și de zonele europenizate din lume, tratând știrile, ajunse întâmplător la urechile noastre, despre uciderea creștinilor din locuri îndepărtate geografic, străine de credința&tradițiile noastre creștine. Asta deși, numărul martirilor din rândul comunităților creștine din Orientul Mijlociu și Africa crește de la un an la altul, mai cu seamă înainte de marile sărbători creștine, cum s-a întâmplat, nu demult, în Egipt. aici
Nu tocmai impresionați de atrocitățile de acolo, tot mai frecvente în ultimii ani, puțini creștini europeni, atât din occident cât și din estul Europei și din Rusia par interesați să știe că drumul creștinismului nu-și are temelia în bisericile din Europa, ci în Orient, că, anterior islamului, acolo s-a împământenit o puternică tradiție arabă creștină care s-a întins din Orientul Apropiat până în Spania. Chiar prima scriere arabă este opera mediului creștin din Siria, conform vestigiilor găsite în biserica din Zebd la sud-est de Alep. De aici, scrierea va ajunge, prin comunități creștine, în Bahrein și Golful Persic. „Cea mai mare parte a musulmanilor nu sunt arabi, aceștia reprezentând practic numai 17% din totalul lor. Cele mai mari state musulmane nu sunt cele arabe ci India, Indonezia, Pakistanul și Bangladeșul. () Marele număr de creștini arabi, moștenitori în secolul al IV-lea ai prozeliților arabi de care aflăm din „Faptele Apostolilor”, demonstrează că nu putem identifica religia cu națiunea. și că arabicitatea nu indică o rasă sau o religie, ci o cultură, o istorie și un destin comun”. (Un articol interesant despre parcursul și specificul creștinismului arab aici )
Cu un sentiment identitar puternic, trăind în izolare, în refugii muntoase pentru a se apăra de ostilitatea mediului islamic, micro-comunitățile arab-creștine rezistă în fața prigoanei islamice demonstrând forța credinței chiar la izvoarele ei. Având o poziție specială în relația cu religiile monoteiste, iudaică și musulmană, în pofida situației lor, creștinii arabi contribuie la reînnoirea conștiinței misionare a creștinătății.
Într-o țară ca a noastră
Imaginați-vă că ați fi în subordinea unui primar, inspector, director, șef PSD-ist, că jobul vostru, cariera, salariul, resursele familiei, depind de partidul care vă cere să contra-manifestați. Câți or fi în stare să treacă peste ordinul șefului? Dacă mâine oamenii ăia s-ar trezi cu Ceaușescu, probabil mulți din ei și-ar căuta locul marcat pe stadion în adunările de slăvire a demiurgului și ar scanda cu înflăcărare lozincile de pe bilețelele împărțite de tovarășul secretar. Ca și încercările de inducere a fricii, de intimidare, contra-manifestațiile de partid nu-s decât un răspuns politic anti-democratic la civismul autentic, liber de obligații partinice, al sutelor de mii de protestatari. Trecut și viitor; două lumi între care nici măcar nu mai poate fi confruntare. În 27 de ani n-a existat un partid care s-o fi cotit decisiv spre democrație autentică prin excluderea pecerizării. Au funcționat, singure sau în alianțe, tot pe calapodul PCR, punându-și pilele, cunoștințele și relațiile, nevestele, fiicele, amantele etc. în funcții. de sus până jos, cu un teribil tupeu fals doctrinar. prin consolidarea rețelelor transpartinice, corupția devenind o fortăreață cât țara.
Un sfert de secol de prăduială a alterat în măsură considerabilă metabolismul social. O spoliere de asemenea dimensiuni ar fi fost imposibilă fără a întreține un permanent climat de confuzie și dezbinare. fără ca prăduitorii să-și asigure o rețea uriașă de dependenți. În timp ce în țară, se țineau lanț mineriadele, manifestațiile, urmate de contra-manifestații în ceață, băieții se puseseră deja pe împărțeală. În 1997, când au scos ordonanța 88 de privatizare a societăților comerciale, primii milionari în dolari turnau beton la temelia capitalismului de pradă. Instalat prin crimă și minciună, noul regim ex-comunist dovedea o lăcomie mai cumplită decât invaziile de pradă din stepele Asiei, mai distrugătoare decât cele două războaie mondiale, mai monstruoasă decât sovromurile sovietice și megalomania lui Ceaușescu. Hârjoneala stânga-dreapta a politrucimii prin blocul uselisto-multipartinic, colaboraționismul șmecher între ex-comuniști, partidele istorice și monarhie, o politică mai ipocrită nu știu unde s-a mai pomenit în lume.
Unii, cu înstrăinarea cu clauze ascunse a resurselor strategice sau cu distrugerea patrimoniului economic, alții, cu retrocedările, și-au adjudecat până și proprietăți vechi de secole, din feudalism, patronând sau beneficiind de mafiile financiar-imobiliare, bașca comerțul abject cu drepturi litigioase. plus greblatul de fonduri europene în ogrăzile lor… ce companie prosperă de devalizatori! De-aia, în 2014, sub atenta coordonare a premierului Ponta, au șurubărit Codul penal și au eliminat infracțiuni grave, mai întâi cea cu subminarea economiei naționale, apoi sintagma „consecințe deosebit de grave”, și au redus masiv pedepsele pentru altele (vezi aici). Și pentru că, la cât au furat, nu era destul, reveniți la putere, au decis să facă mai mult pentru a-și ajuta frații întru infracțiuni, nu în sensul stopării fărădelegilor, ci al continuării lor fără opreliști… După ce și-au făcut averi fabuloase pe care riscă să le piardă, e de înțeles de ce au făcut din UE vampirul care suge sângele României, de ce arată acuzator spre multinaționale, de ce ar face orice să scape de MCV-ul care le dă coșmaruri, chiar să rupă țara de UE…
Priviți cu atenție la ce se întâmplă în acest timp al rezistenței! Un crez al binelui insuflă forță gândului prietenos, gestul frumos devine contagios, umorul și creativitatea par să curgă de pretutindeni, solidaritatea e la ea acasă. Într-o țară blândă ca a noastră, un moment de grație colectivă e un dar prin care schimbarea dinăuntru readuce lumina speranței.
Vrăjeli
„MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ„. O ştampila pe prima pagină a unui număr din JN de mai an pe care eu o văd în premieră. Interesant! Chenarul roşu orizontal cu titlul sângeriu pe un ziar vertical trimite cu gândul la neînfricatele lupte de partizani. La eroii apărători ai sărmanilor, care lovind în orânduirea cea crudă şi nedreaptă de undeva din munţi, înfruntând primejdii de moarte zi şi noapte, nu pregetă să se sacrifice renunţând la tot ce au pe lume, înafară, desigur, de respect şi onoare. Instantaneu îmi vine-n cap imaginea bunkerului lui Felix-Grivco, mai marele peste partizani şi Mişcarea de Rezistenţă, locul acela filmat din elicopter şi prezentat de curând în emisiunea lui Turcescu pe B1 tv. Un domeniu, uriaş, inaccesibil, de magnat postrevoluţionar, o reşedinţă prohibită, loc perfect pentru partizani.
Accesul fiind interzis pe domeniul de sute de hectare înconjurat de ziduri, nu putem, deci, decât să ne imaginăm cum stau de veghe acolo, eroii partizani ai naţiunii păzind-o de abuzurile puterii. În salonul de lucru îl poţi zări pe eroul Badea Mircea dormind învelit în ziare cu gura deschisă. Gesticulează şi-n somn. Lângă coşul cu ouă de la mânăstirea avicolă Cornu, stă de veghe, vertical, Valentin Stan. Le păzeşte ca pe ochii din cap până şi de nevricalele Danei. Din când în când îi cade capul pe piept. Între sforăieli tresare, zice „Băsescu” şi râde isteric ceea ce-l enervează groaznic pe Gâdea care-şi pregăteşte o emisiune de rezistenţă cu Ioan Olteanu. „Deştept băiatu’ ăsta„. Că de ăştilalţi e sătul. I-ar trimite în Turnul de veghe. Să reziste! Cum rezistă şi Năstase. „Ca să nu mai vorbim de bietele vrăjitoare„.
Aşadar, cu toate greutăţile, mişcarea de rezistenţă rezistă! Fără-ndoială că asta se datorează responsabilităţii, maturităţii, grelelor sacrificii ale luptătorilor Ponta şi Crin. Ca victime politice ale şefului statului, normal să ocupy fără rezistenţă, rolurile de capi ai rezistenţei. Doi tunari de onoare care apără drepturile celor sărăciţi trăgând vitejeşte foc după foc din turnul de veghe al fortăreţei Grivco! Lupte crunte, explozii, cine să reziste? Închizi televizorul şi fugi! Martirii, însă, rezistă:”Puterea e toata a lui Basescu. Cat o sa ne mai scoata vinovati pe mine si pe Ponta?”
http://www.jurnalul.ro/politica/antonescu-basescu-599228.htm
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii