Posts tagged ‘RMGC’
Cui i-e frică de solidaritatea civică?
Rezistența civică din această lună februarie 2017 la malversațiunile guvernului („eveniment pus la cale de o mașinărie a unor forțe străine” care-l scoate din sărite pe șeful PSD) nu e un fenomen întâmplător, nici indus din afară, nici trecător. Nu e trecător pentru că s-a copt în timp, maturizându-se treptat cu fiecare eveniment reprobabil declanșat de politic sau legat de interese de grup contrare celor sociale. Poziționarea multor lideri de opinie din media și a comentatorilor din zona lor de influență însă, mai curând de partea intereselor politice, a dat de înțeles din capul locului că din partea lor nu e de așteptat un sprijin pentru solidarizarea civică. Primul test, revolta împotriva proiectului RMGC de devalizare a aurului de la Roșia Montana, și prima reușită. După o ofensivă de ani de zile, RMGC a fost nevoit să dea înapoi. O fază timpurie a procesului de solidarizare civică intens boicotată pusă, cum altfel, pe seama „agenturilor”, luată în râs de vânătorii de resurse strategice, de politruci cu interese în afacere și de ideologii de dreapta pentru care acapararea resurselor strategice prin politici de spoliere tipice țărilor africane înseamnă politică economică capitalistă. Fără rezistența tenace a tinerilor din stradă, probabil acum am fi asistat neputincioși la demolarea a patru munți, apariția unui sumbru lac de cianură în locul lor, încărcarea aurului în conturi grase din cele patru vânturi, plus bacșișurile cuvenite unor profitori autohtoni.
Din nefericire, ca și în cazul asaltului necontenit la justiție, pofta de resurse a rămas aceeași. Ajuns la butoane, PSD revine la legile de exploatare sălbatică a fondului forestier și, nerăbdător s-ajungă și la aur, își dă dă acordul pentru folosirea cianurilor.
Al doilea episod-reper al procesului de solidarizare&maturizare socială a fost, fără îndoială, reacția de revoltă în urma tragediei de la „Colectiv”. Stârnit de nesimțirea cruntă și corupția politică, evenimentul, fără conotații ideologice de data asta, a dus la căderea guvernului Ponta, a marcat puternic emoțional, societatea, unind categorii disparate, a responsabilizat-o, eliberând-o, în bună parte, de dependența de politic.
Manifestările anti-guvernamentale de acum pot fi socotite momentul definitoriu al solidarizării sociale. În ciuda unor bariere ideologice, a dezagreabilelor frecușuri inter-instituționale, a dependenței unora de lideri politici cu probleme (vizibil în scădere de influență) și a mediei servile față de patronatul obedient politic eșuate în misiuni penibile de propagandă, societatea, mai independentă și mai sigură pe ea pe zi ce trece, a trecut examenul de maturitate civică. Pe cei indignați de unele exprimări mai colorate, uneori dure, din stradă, îi asigur că spiritul acestor manifestări n-are nimic cu violența și ura. Cei care au făcut sport, obișnuiți cu modul de manifestare al tribunelor în timpul unor întreceri sportive, știu că astea țin de firescul exprimării nemulțumirii în stradă.
În fine, este uimitor că acest proces responsabil de agregare socială are loc rapid, într-o atmosferă deloc încurajatoare, într-un spațiu geografic neprielnic, bântuit de trolii de la est ca și de cei autohtoni, de anti-rezistența marii părți din media, de segmentele captive ideologic, cu precădere prizonierii din zona roșie, de neliniștile în creștere de la vest.
„Ajutaţi-mă!”
De la un timp sunt tot mai nemilostivă. Iertare! O fi din cauza descoperirilor neaşteptate în materie de reacţii ciudate ori din pricina atmosferei. Când atitudinile stranii te pot duce cu gândul la faptul că într-o societate paranoizată de injustiţie şi manipulare, maniile ca şi mâniile devin contagioase, e suficient un gest plin de umor şi toate astea se spulberă ca sub efectul unui sac plin ochi, de milostenii.
De câtva timp criza, tradusă în limbajul codificat al unor oameni de bine, cum se ştie, cu termenul, generic, de Băsescu, pare a fi readus cerşetoria prin diversele noastre locuri publice. Deşi mai puţini ca altădată, cerşetorii naţiei se manifestă cu aceeaşi insistenţă. Totuşi, par mai prudenţi, îşi aleg mai chibzuit locurile.
...Sibiu, ieri, ora prânzului, în zona „Thalia„. Un loc central şi nu prea circulat de oameni de ordine, adică tocmai potrivit pentru ca un răsunător „ajutaaaţi-mă” lansat de un ocupant al străzii adus din spate sub povara unei boccele uriaşe pe care o purta-n spate şi de încă una, şi mai grea, pe care şi-o atârnase, dureros, de antebraţ, să rezoneze, până departe, în inimi milostive. Dacă turiştii, vreo doi, care se grăbiseră, bucuroşi, să-l fotografieze, lăsându-i câte un bănuţ în mâna-ntinsă, îl luaseră, poate, drept un prototip autohton de indignado, alţii, de fapt nişte băbuţe, îşi lăsaseră obolul preţios ca la biserică, cu gând de iertare a păcatelor. Prin nu ştiu ce asociere, scena asta mă duse cu gândul la amărâţii puşi să se vaite, seară de seară, pe toate posturile TV, doar -doar o să ne moaie inimile -mpietrite şi, înduioşaţi, vom sări cu toţii în ajutorul disperatei RMGC, biata nevoiaşă ţinută-n carantină. Dar tocmai când să trec strada, să pun şi eu un bănuţ, de iertare de păcate, în mâna-ntinsă, pe neaşteptate, un nene mi-o luă înainte şi sări să-l ajute. Firesc, dintr-o mişcare, îi mută omului straiţa grea care-i rupea braţul, pe umăr.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii