Aventuri în grădina de hârtie

USL, mic jurnal de călătorie (1)

Începută-n urmă cu doi ani, mai exact la 1 februarie 2010, cu un apel al d-lui Felix Voiculescu pe blogul personal pentru adunarea opoziţiei sub un singur steag, călătoria USL se apropie vertiginos de final. Jurnalistul elveţian Rudolf Hermann scria atunci, în Neue Zuricher Zeitung, despre un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare de la Bucureşti care argumenta de ce România n-ar fi trebuit integrată în UE. Conform Documentului, publicat în 2008, nu existau, atunci, la un an după integrare, decât două căi pentru viitorul României:
1.”asumarea poziţiei unei ţări în care românii rămîn ancoraţi în trecut, cimentîndu-şi imaginea de stat rural, cu o identitate confuză, care îşi aduce o contribuţie modestă la deciziile Uniunii Europene” şi
2.”să-şi ia în serios drepturile şi obligaţiile care revin din calitatea de membru al Uniunii Europene, punînd la punct modele de dezvoltare durabilă”.
Tot atunci se năştea şi proiectul USl, urgentat de dezvăluirile primejdioase ieşite la iveală odată cu arestarea senatorului PSD Cătălin Voicu, om de bază al casei şi al unui păienjeniş de reţele, de „justiţia lui Băsescu”, a „dictatorului” reales în decembrie 2009, ca preşedinte. Cei vizaţi au sărit ca sculaţi din somn 🙂 la avertismentul panicat,”vizionar”, al d-lui Felix publicat în acel început de februarie, pe blogul personal: “Dacă acest lucru nu se va întîmpla şi opoziţia va rămîne ezitantă şi relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS şi DNA să transforme România într-un viguros şi vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim mulţi neîntrebaţi în ţara asta”.

Va urma. Repede 🙂

10 februarie 2012 at 14:08 noradamian 80 comentarii