Posts tagged ‘scuturi umane’

Nevoile şi neamurile

Organismul societăţii noastre suferă de tulburări temporale. Ceeace era uşor de constatat şi de tratat cu vreo douăzeci, zece ani, cinci ani, poate chiar mai puţin a proliferat în ticăloşie şi huzureală  de o neruşinare fără seamăn. Dacă după ’89 s-a înţeles relativ repede că pesede, udemere şi, parţial, pedele -ca descendente ale nomenclaturii peceriste- au pus ghearele pe zestrea boborului, au hăcuit-o, au vândut ce era de preţ (pe nimic pentru ţară, pe milioane şi averi uriaşe pentru ei)  grosul împărţindu-l la câteva sute ori mii de buzunare politice, a fost, însă, greu să se-priceapă că nimic nu putea proteja mai hoţeşte sinistra garnitură de securişti ceauşişti decât emblema de partid istoric (cu moţ democratic perfect, cum e cel liberal). O  păcăleală istorică menită să dea iluzia de opoziţie la cele mai sus amintite ca şi la sateliţii infecţioşi de tipul PUNR, România Mare şi PC-ul solzos al varanului.

Am  scris atâta despre astea, de câţiva ani,  încât îmi e lehamite! Te saturi să tot vorbeşti de acţiunile anti-naţionale la care recurg grotaşii când simt un pericol, de energia irosită aiurea a societăţii, de costurile demente ale întreţinerii unei situaţii absurde, de confuzie, de degringolada morală, de evadarea valorilor umane.

Dinspre politicieni, deci, slabă nădejde! …Societatea? Victime ale urii varanice în stare de inconştienţă încă mai sunt destule. Unele nu se vor trezi nicicând mai ales că, anume pentru ei, grotaşii recurg în caz de pericol şi la alte tehnici garantate: pâine cu bănuţ şi naţionalism extremist de avarie. Totuşi, nu prea mai ţine cu asemenea abureli. Şi nici cu altele. E clar, prin urmare, cine e, şi de aici încolo, duşmanul lor de moarte. Al lor şi al celor din remorca lor! Şi că bau-baul de la Cotroceni, pe care n-au reuşit să-l alunge, doar prin simpla lui prezenţă le ameninţă şi acum „nevoile şi neamurile”!
***
…Un troglodit, o bestie din tagma celor răsplătiţi generos după revoluţia lui Ilici, se dă deodată-n stambă jucând public o scenă antologică din cariera sa de criminal în serviciul fostei securităţi. Revelaţie! Uite ce timpuri am trăit! Şi uite cu cine e peste măsură de generos statul postdecembrist! De 23 de ani, vasăzică, ne scăldăm în minciunile care-ntreţin paradisul şobolănimii. Ăsta da, civism! Da’ de ce taman acum şi-au găsit să facă tam-tam? Că lumea-i antenizată, manipulată şi zevzeacă se ştie, dar pentru ce şi pentru cine au funcţionat atâta amar de ani organismele statului înfiinţate anume pentru curăţenie? …Dacă aruncăm o privire peste rezultate, CNSAS pare a fi fost de mare folos torţionarilor partinici. La vremuri de primejdie pentru toxinele ceauşiste încuibărite în paradisul noului regim, şefii politici CNSAS au scos iute, pe post de scuturi umane, o Mona Muscă, un Paleologu, un Carol Sebastian… Perfect!

După ce i-au azvârlit însetaţilor de sânge, garniturile comunisto-securiste, inclusiv torţionarii criminali au răsuflat uşuraţi: puteau să-şi molfăie în siguranţă pensiile sfidătoare, să ocupe în continuare posturi cheie în presă, cultură şi în structurile statului, să facă afaceri oneroase cu statul. Cu statul lui Voiculescu, Vântu, Pleşiţă, Vişinescu şi atâţia alţii, ştiuţi şi neştiuţi. Iar acum, ce să vezi: un incident produs de un bătrân torţionar provocat de presă scoate şi IICCMER-ul la rampă! Funcţionarii politici de acolo au găsit că, după aproape un sfert de secol, bătrânii criminali în serie trebuie cercetaţi de justiţie înainte să dea ortu’ popii şi ultimul dintre ei. Oricum, şi-au mâncat mălaiul! Pentru memorie, pentru scoaterea din ignoranţă a naţiei, însă, e cât se poate de important! Totuşi, de ce acum? Să se anunţe iar pericole pentru şobolănime? Să se fi dat undă verde judecării crimelor imprescriptibile? Să-şi fi găsit curajul civic unii de acolo? Ori o fi încă un lest de aruncat care să le readucă liniştea celor din reţea? …Vişinescu vs. Varanu’? Dragnea? Torţionari vs. “amicii” lui Hayssam? Cine ştie?

1 august 2013 at 12:28 19 comentarii

Marele război de apărare a caracatiţei

Războiul de uzură pentru eliberarea statului din robia corupţiei, de care se leagă atâtea speranţe, nu pare a conduce curând la victorie. Armata de ocupaţie administrativ-economică a „foştilor” continuă să ocupe poziţii strategice. Beneficiind de sprijinul plin de zel al PSD-PNL, premierul Tăriceanu reuşise, chiar, s-o aducă într-o zonă de maximă siguranţă. Misiune îndeplinită! Fabuloase în raport cu veniturile plebei, „drepturile băneşti” pe care şi le-au tras şi umflat periodic, acoliţii, din bugetul ţărişoarei, ar trebui, în virtutea unui minime etici sociale, reconsiderate şi puse sub control comunitar. Asta va fi posibil, complet şi irevocabil, doar când toate mecanismele de protecţie ale acestei supramalformate structuri vor fi demontate piesă cu piesă şi întreg sistemul curăţat şi reordonat. Chestiune de durată şi nesigură. Deocamdată au rămas destule forme fără fond prea puţin afectate de recentele decizii şi fără alt rost decât de a consuma, care aparţin uriaşei armate din slujba corupţiei, prelungire a celei comuniste. „Autonomia” de spoliere a statului, un mecanism bugetofag pus la punct până în 2008, le asigură de ani de zile clienţilor politico-economici „dreptul” de a-şi  decide cum vor, drepturile băneşti, dreptul  de a se servi, altfel spus, cu cât poftesc din sacul comun: adevărat paradis „comunisto-libertarian”! De aşteptat, aşadar, ca fiecare mişcare a premierului susţinut de preşedinte să se lovească de rezistenţa monobloc a corupţiei statale, apărate instituţional şi constituţional de legi, hotărâri, contracte şi proceduri. Un conglomerat anti-naţional aproape imposibil de destrămat cât timp are şi susţinerea unor membri ai grupării pedeliste, destui şi greu de dizlocat, contributori de nădejde ai sistemului corupţiei. Cu prea puţin sprijin şi prea mari probleme, premierul pare ineficient şi depăşit; plus inabilităţile sau neputinţele proprii care descurajează (decizii întârziate, greşite, incomplete, compromisuri dezarmante). Numitorul comun al stării de fapt rămâne, însă, rezistenţa blindată a constructorilor monstruoasei caracatiţe gata să facă fărâme orice organism de control, proiect de lege, de reformă, care le-ar clinti o fărâmă din „drepturi”! Urmează noi bătălii în care caracatiţa, prin „departamentele de acţiune rapidă”, sindicaliştii responsabili cu isterizarea, televiziile inflamate, va recurge la slogane şi mai furioase, mesaje şi mai disperate, folosindu-se de „scuturi umane”.

24 mai 2010 at 19:48 105 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 934.203 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.454 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 934.203 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: