Posts tagged ‘seducţie’
Publicitate
Ca aspect obişnuit al vieţii noastre personale, sociale- implicit şi a celei de zoon politikon- convenţionalismul ne afectează fără doar şi poate – modul în care percepem realitatea în relaţia cu noi înşine şi cu mediul social. Iar când se atinge un prag- diferit de la o persoană la alta, efectele se văd în desensibilizare, în scăderea rezistenţei la manipulare, în acceptarea minciunii, a duplicităţii, ipocriziei, ori, la extrem, în revolte cu miză falsă. Mă-ntreb atunci, dacă păstrarea autenticităţii în ciuda acestui fenomen obiectiv de neocolit pentru fiecare din noi – o mai fi posibilă? …Sau a şi devenit o anomalie în raport cu lumea convenţională?
Mă întreb şi dacă, după ce vezi, repetat, o reclamă, ca de pildă aceea atractivă, în care Maia Morgenstern îşi manifestă afecţiunea profund-umană pentru un sortiment de cafea- suferinţa ei, la fel de profund exprimată până la un punct, în pelicula „Patimile lui Hristos”, atinge aceleaşi înălţimi copleşitoare în percepţia spectatorilor ei! Sau, dacă o reclamă în care, cu cuvinte şoptite, pline de tandreţe înduioşătoare, o voce suavă ne oferă valuri seducătoare de hârtie igienică, nu are ca efect neconştientizat şi deprecierea treptată a unui mod de exprimare altădată normal, a sentimentelor- altfel spus, blazarea timpurie a generaţiilor tinere…
Ştiut lucru, recitativele politice care ţintesc electoral folosesc curent tehnica reclamei pentru a cuceri piaţa. În funcţie de formaţia culturală şi de caracterul politicianului, impactul pe categorii de persoane, uneori, însă, poate detona energii negative. N-ar fi prima dată când o scânteie stârneşte sensibilităţi aşa cum s-a petrecut cu tulburătorul poem recitat de inocentul domn Neamţu la recenta lansare a candidaţilor dreptei. De acelaşi remarcabil poem – neplăcută coincidenţă– se folosise, stârnind patimi stranii şi patriotul comunist Vadim Tudor prin anii 2000, de altfel, mărindu-şi până la 20% depozitul de fani! …De a ajuns toată dreapta atunci, să-i facă sluj electoral etern–salvatorului Iliescu! Dezinteresat,desigur, candidatul Neamţu a încercat şi el piaţa cu versul reuşind să încaiere cumpărătorii într-un moment în care numai de aşa ceva nu era nevoie. Ceva trist şi niţel ridicol…
Marmeladă din pere de plop
Ca aflare-n treabă, profitabilă, politicăria a ajuns să ţină loc de politică, media, economie, comerţ, cultură, educaţie. De orice şi de toate. Nimic consistent şi folositor, nimic hrănitor şi de ajutor. Doar năucitor. Sursa fenomenului vine de la trusturile de presă (cu “intact” cap de pod) care se comportă precum nişte partide în timp ce partidele şi politicienii se manifestă ca nişte jurnalişti (de scandal!). Anomalie constatată şi de alţii înaintea mea. O realitate în acţiune cu efecte politico-sociale progresiv-demolatoare sau o boală privită cu resemnare, ca o fatalitate. Dacă ne-ar arde de râs, ne-am aminti de antologicele confruntări ale celebrilor Stan şi Bran în care-şi făceau praf casa, bucată cu bucată şi-n cele din urmă se prăbuşeau cu ea cu tot, dar plini de satisfacţie că-şi vin de hac.
Ocupaţi excesiv de propria imagine, asemenea vietăţi fac din societate can-can și din politică şantan, activismul lor public fiind de regulă, unul superficial, revuistic, împănat ici-colo, cu teorii de mult fumate, cu axiome de mult ştiute, ori cu elemente de seducţie pe reţeta comună de tabloid. Neavând, prin definiţie, calităţile necesare de a face treabă,ci doar de a o mima, zoo-politicoconii fac mult zgomot ca să atragă atenţia. Se plâng de duşmani, le pictează musteţi şi gheare, îi acuză de tarele lor proprii, şoptite de fapt, de propriul subconştient. Se-mpăunează, îşi umflă muşchii (chiar dacă nu-i au), doar ca să fie luaţi în seamă. Cum toate astea sunt acuma într-o fază de fierbere la foc mic şi pregătitor de clocot, bine măcar că ţara încă mai e pe mâna unor responsabili în stare să le ignore ghiumbuşlucurile şi să-şi vadă, cum pot de treburile lor, deloc simple.
Să trecem peste momentul nominalizărilor, nu mai e necesar, ştiind că ocupanţii locurilor de onoare, a celor de excelenţă şi a aspiranţilor la “tinere talente ” pentru fabricarea marmeladei din pere de plop, s-au făcut, prin voia lor şi nesiliţi de nimeni, cunoscuţi ca atare. De subliniat încă odată, că nu media propriu-zisă, normală, cu rolul său de salubrizare (onestă!) indispensabilă, e problema în discuţie, ci fenomenul deviant prin care formaţiunile de aflare-n treabă le iau uneltele ca să se măture între ele, în timp ce jurnalismul în lesă le prepară show-cocteiluri tari, de discotecă şi le face muzica.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii