Posts tagged ‘servilism’
Au ieftinit halatul
Nicicând un guvern n-a avut un teren mai favorabil la dispoziţie să se desfăşoare. Nicicând un prim ministru nu s-a bucurat de mai multe avantaje din capul locului: servicii de imagine la discreţie care ar fi stârnit şi invidia ceauşeştilor, un clan beton de familie politizată înşurubată în miezul mizeriilor politice şi administrative (nevastă, socru, naşi, verişoară etc), televizii înşeuate la scară, un parlament aproape integral la picioare. Cuplată cu un caracter bubos însă, inteligenţa se dovedeşte a fi cea mai stranie formă de prostie. Iar în cazul celei lipsite de caracter, personajele îşi alungă norocul. Cu toate cărţile câştigătoare în mână. O bună parte din rezerva, aparent invincibilă şi inepuizabilă de vieţuitoare politice cu care ne-am trezit după ’89 par a nu fi aflat că hibele, cele prin care au ajuns unde au poftit, o să-i dărâme. când le va fi lumea mai dragă. N-au înţeles şi nu vor înţelege cât vor trăi, de ce sunt condamnaţi să cadă în dispreţ şi uitare.
Premierul şi-a schimbat tricoul, joacă în prelungiri, joacă la cacealma, încercând să mai ascundă boborului sedus cu vorbe că tot ce a promis a fost la plezneală şi păcăleală. Nevenindu-i să creadă că tot ce-l aşteaptă e exact ce-a făcut: plezneală şi păcăleală. Şi cu cât va forţa mai mult, chestiune de aşteptat în zile următoare, cu atât va plăti mai mult. Pe de altă parte, dacă placida opoziţie şi nevrozata societate civilă ar fi stat mai bine cu caracterul, (acest ceva de negăsit la actuala putere), probabil inteligenţa i-ar fi avertizat asupra unor prostii la care nici acum nu par dispuşi să renunţe. Sau, poate, nu pricep.
E dezolant să mai abordezi subiectul libertăţii de exprimare când, în numele acestei libertăţi şi prin servilismul puhoiului de curteni arondaţi, mandataţi şi bine plătiţi ca să împiedice deversarea de mizerii, o parte covârşitoare a mediei continuă să polueze în voie, fără scrupule, mediul social. Nu mai puţin dezolantă e şi răzgăiala elitist-preţioasă a unor caractere, imature sau veştejite deja, de la masa societăţii civile, nemulţumite de lipsa tacâmurilor de argint ori a paharelor de cristal, în veme ce prin acoperiş plouă.
În aşteptare: schimbarea la faţă a mediei.
Alina Mungiu afirma în aprilie 2008, că „Opinia noastra publica la aceasta ora(..) este complet contrafacuta, cu mijloacele propagandei negre, de la agenda la lideri de opinie.”
Nu era o noutate constatarea asta, doar că nu fusese spusă tranşant şi public.
Contrafacerea a atins dimensiuni groteşti abia in toamnă. Probabil că era nevoie să fie atins punctul critic pentru a se stârni, însfârşit, reacţia de respingere sănătoasă a continuării experimentului de îndobitocire a opiniei publice. Astfel că, în prezent, de la o zi la alta curentul anti-media ia amploare(cu excepţia săptămânalelor şi a revistelor specializate, de nişă, cu target stabil). Neîndoielnic că manipulările grosiere, stilul rudimentar uneori mârlănesc, maniera antideontologică, cameleonismele şi reflexele dictatoriale cuplate cu servilismul evident faţă de patroni au produs o rezistenţă care creşte în intensitate de la o zi la alta. Cum opoziţia din interiorul sistemului e aproape inexistentă, reacţia de respingere vine dinspre consumatorii de presă, în primul rînd bloggeri. Paradoxal chiar si bloggeri cu opinii politice diferite se întâlnesc în adversitatea comună trezită de ipocrizia acestei aşa-zise puteri democratice care şi-a tradat într-o măsură inacceptabila sensul, rostul de a exista. Ce va urma? Greu de spus cum îşi vor asigura subzistenţa fără aportul generos al patronatului care aşteaptă rezultate pe măsură! Probabil, pe modelul de succes al otv, cancan, libertatea, click, va lua amploare tabloidizarea. Sigur că excesul de asemenea marfă va duce la eliminări aşa cum se întâmplă cu unele emisiuni penibile de televiziune. Altele vor continua sa se prostitueze până se vor umple de bani şi de boli. În fine, se va produce şi o selecţie, dacă nu pe criterii principiale, cel puţin din oportunism. Poate că după o vreme o să apară şi un brand jurnalistic recunoscut şi longeviv aşa cum există în fiecare ţară în care democraţia nu e la mâna şi portofelul mogulilor. În situaţia de acum aşa ceva pare tot atât de îndepărtat precum intrarea cercetării universitare româneşti în circuitul internaţional, al publicaţiilor ştiinţifice, de prestigiu, recunoscute.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii