Posts tagged ‘Severin’
Hidroparlamentarul Severin prins cu hidrogen dosit
După trei ani de „studii aprofundate”, hidroparlamentarul Severin reia, pe plan juridic, chestiunea de interes național a surplusului de hidrogen din apă.
Tot în această săptămână, băieții buni din parlament au sărit în sprijinul impostorilor, a doctorilor borfași, desființând dintr-o lovitură comisia de cercetare a plagiatelor
„Comisia de Invatamant din Senat a aprobat saptamana aceasta cu UNANIMITATE de voturi modificarea la Legea Educatiei prin care CNATDCU va fi definitiv scos din joc in evaluarea suspiciunilor de plagiat. Cati Andronescu, Mihnea Costoiu & compania sunt responsabili de aceasta noua mineriada impotriva educatie si viitorului acestei tari” (Emilia Șercan)
Chiar dacă pe pupitrul de europarlamentar are la dispoziţie apă Evian să se spele pe cap cu ea, europarlamentarul Severin se scaldă şi acolo tot în gârla garantatsocial-democrată. Dâmboviţa apă lină, din politică faci cocină, cum s-ar zice. Fost vicepremier, fost absolvent sau director, nu reţin, la Ştefan Gheorghiu sau cum i-o fi spunând acum, domnul Aquaseverin a urcat treaptă cu treaptă până la o altitudine politică de unde, împreună cu euro-eroii naţiei Gigi, Vadim, Corina, Adina, Bambina & other rânduiesc soarta europenilor şi, din când şi când, îşi pârăsc adversarii de acasă. Socotind, de la înălţimea cunoştinţelor sale hidropolitice, că, dacă sare într-un bidon cu dejecţii, tot în piscina albastră cu steluţe aurii a parlamentului european va plonja după bani şi aplauze, domnul Hidrofor se vede copleşit acum de probleme grave de higienă a apei. Plus alte secrete de calcul a moleculei apei care-l ajung din…
Vezi articolul original 154 de cuvinte mai mult
„O să vă judece colega mea, academiciana de renume mondial…”
În Rusia lui Putin au loc baluri fastuoase după modelul celor din saloanele somptuoase ale ţarilor. Pentru spectatori, un spectacol inedit, un carnaval nostalgic. Dar dacă te gândeşti că amfitrionii sunt, poate, profitorii asasinării aristocraţilor, ai celor autentici pe care i-au aruncat în gropi comune dându-le de lucru şi istoricilor de acum, asemenea distracţii sfidează, într-un fel, istoria.
*****
Pe acelaşi calapod, în România postdecembristă, membrilor aparatului comunisto-securist instalaţi prin crime şi înscenări la putere şi, nu mai puţin, servilor lor, huzureala, etalarea unui lux sfidător, mai strident decât al bolşevicilor- aristocraţi nu le e suficientă. Ca repere ale parvenitismului rezidual comunist dumnealor li se cuvine orice vor. Şi vor totul! Inclusiv onoruri intelectuale. Pentru aceşti impostori un titlu ştiinţific are valoare de abţibild- precum o medalie de gâtul unui orangutan. Cu fiecare diplomă cumpărată, vipurile politico-mafiote şi prozeliţii lor lovesc cumplit în şcoala naţională, în societatea românească, devalorizează cercetarea şi creaţia autentică. Pe acelaşi tipar, prin achiziţionare, pe alese ori la kilogram, de titluri ştiinţifice, după mai bine de două decenii şi o revoluţie, modelul „academicianei de renume mondial” continuă să fie un neruşinat hobby de clan.
Ne privim unii pe alţii şi nu-nţelegem de ce se-ntâmplă toate astea. Cum de am ajuns în acelaşi loc de unde am plecat. Descoperim cu stupoare că stăpânitorii arealului nostru socio-politic seamănă izbitor cu cei de sub care ne eliberasem cu jertfe grele. Cultul lui „totdeauna altul e de vină, aşa fac toţi şi nu se poate altfel” bate tot. Generalizarea acoperitoare, un nou record al rinocerismului! Pentru ca nişte maimuţoi impostori să fie spălaţi, orangutanismul cu fund roşu scuipă pe toate reperele culturale ale lumii. Dacă mai punem şi înnobilarea politicului rezidual comunist prin agăţarea regelui la butonieră, sistemul pare mai carnavalesc decât cel de la curtea lui Ceaşcă. Cum poţi crede că societatea civilă cultivă valorile morale şi intelectuale când vezi că sub acoperişul ei s-a clocit atâta impostură? De unde atâta colegialitate? De ce atâta îngăduinţă faţă de şobolanii din cotloanele universităţilor? De ce indignarea n-a răbufnit mai devreme în locurile invadate de rozătoare? Şi de ce să ne mirăm atunci, că un severin, un ponta ajung să ne reprezinte ca embleme ale societăţii?
Telegrame
Nu ştiu cum se face că, în momente critice, pare că de undeva ni se-ntinde o mână, o sfoară, o casetă, nişte cablograme wikileaks, un petcu, o ruşine naţională, ceva salvator, exact când să ne ducem pe copcă. Ba şi după ce am călcat pe gheaţa subţire, apare unu’ de prin boscheţi şi ne-mpinge la mal. Păi n-ar fi frumos să ne arătăm recunoştinţa? Cu nişte telegrame de dragoste, aşa cum ne-a-nvăţat partidul mai-nainte de a-l trimite pe lumea ailaltă pe iubitul său prim secretar? Dar cui să-i trimiţi mai întâi?
– Voiculescului, pentru sacrificiul necurmat de a suspenda stat, preşedinţie, guvern, legi, culminând cu fasta inspiraţie de a aduna oligărhimea sub antene?
– Prostănacului care, pentru a ne feri de catastrofa de a ne fi preşedinte, în noaptea alegerilor a renunţat la orice prudenţă , dând fuga la chemarea stăpânului?
– Patriciului, pentru costisitoarele achiziţii de gogomani politici care au compromis nu numai liberalismul, dar şi ideea de politică? Ori doar pentru caseta de patrimoniu naţional, bună pentru un muzeu al erorilor/ororilor de manipulare?
– Vântului, pentru stilistica maioresceană a limbajului său de manual şi pentru generozitatea de nabab cu care a făcut milionari din nişte troglodiţi de ziaristi?
– Gazosului severin, pentru adulterul cu Moscova şi abila colaborare cu Sunday Times plus superglu-ul rusesc care-l ţine cu fundul lipit de plushul ruşinii?
– Faunei administrative, baronilor ghiftuiţi şi liotei de servitori care şi-au făcut stână pe brânza statului? Că dau vina pe Băsescu pentru tot ce au făcut, fac şi vor face? Oligofurăcioşilor care se ceartă cu accent kgbist, prin tocşouri ?
– Dictatorului de la Cotroceni? Păi lui, de ce? Fiindcă-i lasă să piară pe limba lor în loc să-i adune grămadă şi să-i trimită la canalul Bâstroe ori în Insula Şerpilor?
Genomul severin
Strădaniile de pe aici pentru probarea vărsatului de vântu, endemic pe la noi, fiind înăbuşite de ani de zile, mediatic şi politic, tot agenturili străine au fost cele care, în fine, au decriptat genomul corupţiei autohtone. Rezistenţa furibundă a severinului, adică a probei unicat aflată în laboratoarele europene de studiu, completează perfect această reprezentare-eveniment. Reclamaţia din partea probei că asta n-ar fi decât un atac, încă o înscenare murdară împotriva sa, ca patriot incomod, nu face decât să confirme acurateţea descoperirii. Cum protectorii notorii ai genomului şi ai maladiei, confraţii băştinaşi întru doctrina sa, au fost forţaţi să facă ciocu’ mic, se poate spune că evenimentul în sine ar merita un premiu din partea instituţiilor care se ocupă cu astfel de studii. Genomul severin devine astfel primul material european oficial care dovedeşte lumii că dictatorul defunctului regim a fost lichidat abominabil pentru a perpetua dictatura soborului de beneficiari în esenţa ei: adică prin corupţie. Şi că de aici vine neputinţa: cum să schimbi aşa ceva când pare un dat veşnic, o inscripţionare în chiar genele civismului politic? Câţi din tagma politicienilor, jurnaliştilor, funcţionarilor, ar fi în stare să admită că poartă un genom identic cu al lui severin, mai ales când funcţionează în „reţea” adică într-un mediu camuflat şi mai puţin riscant decât cel al eroului de la Strasbourg? Şi câţi alţii, mai mult sau mai puţin, anonimi, din societate? Exemple, pretutindeni, de tot felul! Un prieten, medic, îmi povestea zilele trecute că, din două tiruri cu materiale, aparatură, mobiler, trimise de o clinică austriacă ca ajutoare spitalului unde lucrează, la destinaţie n-a ajuns nici măcar un pat! Toate au fost redirecţionate prin cabinete particulare, case de vacanţă. („Să ne plângem? Cui? Şefilor? Sanitasului?”) Cu toate astea curentul celor care, având un genom diferit (sau corijibil) se-ncumetă să se lupte cu plaga, să conceapă, uneori, ceva nou şi sănătos, prinde contur. Iar exasperantul refren „toţi fac la fel„, asociat, de regulă, cu complementarul „nu se poate”, la orice încercare de a făptui ceva folositor, treptat, pierde teren. De aici încolo e limpede că şansa oferită de genom transparentizării societăţii nu va avea urmări fundamentale decât susţinând mişcarea anti-corupţie şi pe promotorii ei din instituţiile statului, media şi din societatea civilă.
Radiaţiile Severin: efecte
1. Asupra Parlamentului European (şi implicit asupra europenilor anonimi): huiduielile cu care a fost întâmpinat ieri eroul spun totul! Dintre cei care au muşcat momeala ziariştilor de la Sunday Times, doar severinul, reprezentant al poporului pesedist a stârnit asemenea silă. Sunt furioşi, le e ruşine că un astfel de individ poate ocupa fotoliul de europarlamentar, chiar dacă a fost mutat în fundul sălii.
2. Asupra atmosferei politice de talk-show de la Bucureşti: mare pericol de iradiere mai ales asupra grupurilor think-thank de la antene şi realitatea. Fiind proiectate exclusiv ca scuturi anti-Băsescu, nu numai că în situaţia de faţă nu funcţionează, dar îşi dovedesc deplina sinergie cu deşeul radioactiv severin.
3. Asupra USL: cu nicolescu, un amic de al deşeului, cu declaraţiile iradiante ale lui crin şi cu varanul ajuns în insectarul poliţiei politice, tabloul useleului poate fi pus în cui! Probabil fricţiunile între „lideri” se vor accentua, chiar dacă, somat de socialiştii europeni, ponta va fi nevoit să excludă materialul periculos din partid.
4. Asupra PDL, dar mai ales asupra poziţiei grupului reformist de acolo: episodul demonstrează nu numai nevoia de criterii de integritate, ci nevoia de un factor decisiv care să le pună-n practică. Nimic nu-i putea face mai mare „lobby” Monicăi Macovei decât păţania elementului severin. Şi că veni vorba, întâmplător sau nu, cei mai înverşunaţi duşmani ai MM, bine ştiuţi, aparţin exact grupului radioactiv.
5.- Asupra naţiei şi electoratului: efectul e încă departe de a pătrunde în profunzimea conştiinţelor atât de bombardate cu fel şi fel de izotopi. Cum pietricelele ridzi şi mai ales păsat, păstrate-n papucii de casă de PDL, ca-n bancuri, ca să vadă ce păţeşte, i-au produs răni şi cicatrici urâte, rămâne de urmărit dacă pietrele de moară cu care uslinoşii vor alerga în sprintul electoral anul viitor vor ajuta boborul să-şi scoată nisipul din ochi. Ipocrizia încă e o forţă-n România. Forţat de situaţie, ajunge, în fine, şi ponta, cam degeaba acum, să-şi amintească de propriul discurs la investire: „Cine seamana nonvaloare, asta va culege”.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii