Aventuri în grădina de hârtie

Câteva observaţii din fugă

În ianuarie 2012, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu identifica trei direcţii politice posibile pentru perioada următoare loviturii de stat în curs atunci:

1. -O grupare autoritară să preia în continuare întreaga energie şi să spulbere sistemul democratic.
2- Violenţele să apară iar în stradă cu o amploare şi mai mare şi să provoace costuri enorme întregii societăţi.
3- Apariţia unei noi forţe politice care să absoarbă întreaga energie şi să o canalizeze spre un alt tip de politică.

După un an şi jumătate de  la evenimentele de atunci se poate observa că niciuna din direcţii n-a ajuns să le excludă sau să le domine decisiv pe celelalte două. Altfel spus, situaţia politică nu a intrat pe un canal unic, ireversibil, deşi suntem în zodia USL.

1. Gruparea USL continuă-n forţă preluarea energiei politice consolidându-şi dominaţia  prin acţiuni concertate de anulare a democraţiei cu mijloace aparent democratice. Mai mult sau mai puţin previzibile, cele câteva elemente de rezistenţă i-au diminuat, însă, avântul şi nu dau semne că vor ceda. Preşedinţia, Justiţia, o serie de condiţionări politico-financiare din partea instituţiilor UE, noile reglementări europene JAI, funcţionează ca factori activi care reuşesc să apere încă, statul, de scopurile totalitariste ale USL. Îmbătaţi de uşurinţa cu care au îmbrobodit boborul, atacatorii nu dau înapoi, însă, ci se adaptează. Gândită în spiritul puciului de acum un an, elaborată în regim de urgenţă, centrată pe un parlament discreţionar, în chestiunea democraţiei şi a statului de drept, constituţia USL, acum în stand-by, ar însemna „soluţia finală”.

2. Dacă manevrele prin care USL şi-a croit drumul la putere au reuşit să-ntoarcă ţara pe dos,  ca „victorie” a unor făcături uselist-mediatice, revoltele actuale care mocnesc acum ici-colo împotriva celor care i-au tras pe sfoară nu vor mai atinge, nefiind susţinute de vreo forţă  obscură, pragul critic- chiar dacă vor lua amploare.

3. N-a apărut nici o forţă nouă, ci doar nişte bobâlne politice în jurul unor lideri de carton care fie au resuscitat vechea meteahnă bolşevică epuratoare sub lozinca „meritocraţiei” (şefului!) fie au resuscitat fantome politice sub lozinca „altfel de politică”. Cum n-au reuşit nici măcar să respecte un pact de alianţă între ele într-un moment crucial,  nu prea e de crezut că-şi vor depăşi arivismul, egoismul, fariseismul şi, nu în ultimul rând, idiosincraziile, la nivel de şefi mai ales- că-şi vor căuta cămeşile albe din vara trecută şi se vor îmbrăţişa. După ce şi-au ratat şansa unificării, ameninţate cu dispariţia, acum, micile formaţiuni aflate în derivă nu fac decât să caute formule salvatoare umile prin arealul munţilor de steril fesenişti, adică să recurgă la practicile politice comune de rebrenduire numărându-şi procentele  precum Pristanda, steagurile. Din păcate, acolo unde înglobările de resturi politice şi lipituri la „vechii inamici” ţin loc de criterii meritocratice şi etice”, s-a isprăvit cu înnoitul clasei politice…

Dacă Fundaţia&viitorul Partid Mişcarea Populară vor reuşi să absoarbă o cantitate de energie socială suficientă şi să o canalizeze în timp util spre un alt tip de politică, calitativă, rămâne de văzut. Deocamdată, nişte oameni cu altfel de viziune de acolo, confirmată de proiectele şi realizările lor anterioare, bazându-se din capul locului pe un sistem de criterii sănătoase, încearcă să pună-n mişcare un motor politic nepoluant.

29 iunie 2013 at 11:32 noradamian 65 comentarii