Posts tagged ‘Soros’
Domnul Remus Taiwan Cernea răspunde
Cu cei peste 30 ani de acasă ai săi, dl. Remus Cernea e un om deosebit de educat decis să ridice pestilenţiala politică autohtonă la înălţimea sa. Vorbeşte calm, fără să i se clintească un muşchi pe faţă ori vreun fir din barbă. Să-l ascultăm, deci, pe marele politician într-un posibil interviu pentru o prestigioasă revistă, la sosirea din Taiwan.
Revista Global Great Politics: Vă consideraţi un politician valoros, d-le Cernea?
Remus Cernea: Categoric! Bănuiam demult că sunt incomparabil mai înzestrat decât restul lumii, că sunt mai capabil decât toţi politicienii naţiei şi, în general, decât oricare alţi oameni dar abia de când am ajuns consilierul lui ponta, m-am convins.
RGGP: Şi de când v-aţi descoperit destinul, ca să zic aşa?
RC: Din facultate, să zicem, deşi n-am terminat-o. N-am lucrat nicăieri, n-am fost angajat niciodată, n-am pus pe picioare vreo afacere, nu-ntreţin pe nimeni, n-am familie, n-am plătit un bănuţ impozit- dar, paradoxal, astea m-au făcut un om liber. Aş fi putut alege orice: de pildă să-mi ridic un lăcaş de cult (cultul meu, desigur) undeva, dincolo de dealuri. Mi-a trecut prin minte! Cu barba asta aş fi ajuns un pustnic faimos. Primul pustnic ateu practicant din lume. Formidabil, nu? Dar acuma am altele-n plan.
RGGP: Despre asta voiam să vorbim, dar, mai întâi, cum priviţi episodul taiwanez?
RC: În ciuda piedicilor locale, cum aţi aflat deja, am reuşit să stabilesc o punte cu Taiwanul. …De ce am început cu Taiwanul? Fiindcă Taiwanul e un fel de Shengen asiatic. Vă daţi seama ce benefic ar fi pentru ţara noastră să mi se spună Remus Taiwan Cernea? Să declanşez o mişcare naţională, europeană, mondială pro-Taiwan?
RGGP: Să-nţelegem că e vorba de ceva epocal, cu rază largă de acţiune?
RC: Exact! Mă prind zorii socotind câtă lume aş atrage într-o acţiune globalizatoare cum nici lui Soros nu-i trecuse prin minte! Câţi oameni m-ar urma în Solidarizarea Internaţională pentru Libertatea de Conştiinţă! De altfel Intenţionez să pun în aplicare un întreg program planetar de astfel de punţi: Kosowo, IRA, Jobbik…
RGGP: Aveţi prozeliţi, susţinători care să vă-mpărtăşească convingerile?
RC: Nu mă plâng ! Sunt un tip cu mare forţă de convingere. Aţi văzut ce iute i-am adus în remorcă pe ceilalţi trei colegi? Am în gene o scânteie revoluţionară. Mi-a spus şi Tokeş. Cu aşa oameni ai bisericii, ca să nu mai vorbesc de mine, răstorni lumea.
RGGP: Care va fi următorul D-tră obiectiv politic?
RC: S-ajung la Cotroceni, fără discuţie. Ca preşedinte, voi democratiza ţara. Sunt unicul în stare s-o facă. Am toate calităţile: ateu militant, lesbian -chiar multisexual şi pot preda direct în limba rromă, fără translator, marxism-ateismul ecologist.
Insuportabila integritate şi irezistibila duplicitate
Ce ar fi însemnat ca prin 2005 -2006, având în vedere corupţia din justiţie, Monica Macovei -ministru la acea vreme, să fi spus că sistemul nu se poate reforma şi, ca urmare ar fi nevoie de o justiţie de import? Iluzie, nu? Ceva demn doar de o nouă republică. Utopia! …Şi ce ar fi urmat dacă, socotind că e inutil şi primejdios, ar fi decis să stea locului, să nu deranjeze muşuroaiele cu furnici roşii? Oare s-ar mai fi urnit vreodată lucrurile? S-au urnit, cum ştim, numai că realizările din justiţie în ultimii ani au avut ca preţ un tsunami mediatic neîntrerupt de ură contagioasă din partea muşuroaielor de care vorbeam… N-avem de unde importa nici instituţii, nici partide politice, nici altă societate! Iar epurarea, ca măturare a drumului pentru ascensiunea liderului e tot ce poate fi mai anti-integritate. O demenţă! Prin urmare, unica soluţie de a accede într-un mediu normal e reformarea din interior. Reforme cu reguli simple şi criterii traduse-n fapt, nu servilismul faţă de lideri! Un drum ocnă de greu dacă ne gândim cât de puţini sunt cei consecvenţi viziunii înnoitoare, cei rezistenţi la ofensiva denigratoare şi cât de mulţi sunt ceilalţi, cei obedienţi ori nepăsători, sau cei care pur şi simplu se simt acasă în mlaştină. Dar mai dăunătoare decât toate e duplicitatea trădătoare, greu previzibilă ori nesesizabilă de la bun început, a unor companioni de drum.
Octombrie 2011: Cu o tenacitate si principialitate care o singularizează în politica romaneasca, Monica Macovei reuşeşte, în fine, să impună, ca pe o doctorie amară, Codul Etic, în PDL! Criteriile de integritate- care în urmă cu cateva luni fuseseră votate doar de ea, de Cristian Preda si de Sever Voinescu din partea Consiliului National de Coordonare, toţi trei fiind linsaţi politic într-o sedinţă de înfierare, de data asta au fost acceptate. Monica Macovei era încă necesară! Venea anul 2012, alegerile, dădea bine ca partidul să fie perceput ca vârf de lance reformator în acţiunile de stopare a corupţiei politice. Cât de reformator, s-a văzut un an mai târziu, când comisia de etică ARD intrase-n acţiune. Când s-a văzut faptul că domnii Blaga şi MRU au exact aceeaşi viziune. Nu pro-etică, ci pro-corupţie, cel puţin pentru pătaţii din partidele lor. O viziune tradusă într-un troc mizer care le facilita liderilor asociaţi accesul în parlament. Atât şi nimic mai mult. MRU nu-şi manifestase atunci intenţia să intre în PDL-ul lui Blaga perceput la vremea respectivă ca un luzăr electoral cu partidul lui cu tot. Iar dacă unii n-au văzut nimic din toate astea şi s-au iluzionat că MRU are datele unui exponent integru al anti-corupţiei politice era destul să ia aminte la atacurile varanice la Macovei de pe portalul asociat lui, pusă la pachet cu Pippidi şi Weber ca „trio Soros siamez”.
up-date
O probă proaspătă la cele spuse mai sus, privind duplicitatea personajului ( aici)
„Şi cred că îi datoraţi scuze Monicăi Macovei. Fără dânsa, ceea ce se numeşte „independenţa Justiţiei” – pe care vă închipuiţi că o apăraţi de una singură – nu ar fi existat. Momentan, vă aflaţi pe aceeaşi listă selectă de denigratori ai Monicăi Macovei alături de Dan Voiculescu şi baronii PSD”
Reflecţii la-nceput de toamnă
Voit sau nu, ne-am desfiinţat de nenumărate ori şansa de a accede la o societate normală în această tulbure perioadă postdecembristă. Un soi de bolşevism produs de frustrări acumulate-n timp şi amplificate la maxim de marea minciună a revoluţiei iliescene continuă să erupă din toate zonele întunecate ale conştiinţei publice alimentând în dreapta şi stânga, impulsuri războinice, generalizări acuzatoare şi liste negre, îndreptăţiri vanitoase, puneri la zid, scotociri şi născociri, discriminări, denigrări şi răzbunări. Într-un cuvânt, democraţia noastră originală a concentrat un arsenal distructiv-social folosit din plin şi încă departe de a se epuiza. Rezultatul, un reacţionism păgubitor civic de care protagoniştii, indiferent de calitatea lor intelectual-culturală, nu par preocupaţi, o tendinţă anarhică, extrem de nefavorabilă mai ales consolidării justiţiei. Nu-i de mirare atunci, că greşelile minore ale unora devin mai grave decât vinovăţiile care strigă la cer ale altora. Mă-ntreb ce motivaţie cetăţenească poate avea cineva care refuză să observe eforturile cu care s-a pus stavilă drumului bechtelian deschis chinezăreşte de nepotul mătuşii Tamara. Sau, câţi concetăţeni au observat că epuizarea bruscă a sentimentelor antisecuriste odată cu lichidarea politică exemplară a Monei Muscă a favorizat perfect ascensiunea lui Felix-securistul, fondator al actualei opoziţii şi vicepreşedinte al senatului. Sau câţi preţuiesc formidabila luptă cu care a reuşit Monica Macovei să aducă justiţia în direcţia statului de drept. Asta-n vreme ce, dintr-o parte era huiduită pentru originea nesănătoasă de procuroare comunistă iar din cea opusă pentru originea şi mai nesănătoasă, de oengistă din societatea deschisă a lui Soros! În fine, dar nu în ultimul rând, de ce-n algebra societăţii noastre fapte politice de o valoare socială fundamentală certă pot fi anulate pueril la orice supărare, fie ea şi îndreptăţită. Mereu anulăm ca s-o luăm de la capăt. Societatea se sfărâmă, orgoliile şi interesele meschine, prostia, ura, rezistă.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii