Aventuri în grădina de hârtie

Sofismul, arma secretă a justițiarilor

Au ieșit ca dintr-un canal spart și fac ca toți dracii prin tocșouri și rețele de socializare. Cum n-are cine să-i exorcizeze, se manifestă ca agenți de contaminare în masă pe liniile de forță purtătoare de radiații distructive cu care se îndeletnicește vecinul de la răsărit. Energia investită pentru desființarea statului de drept pare a fi alimentată dintr-o sursă inepuizabilă; sursă întreținută iresponsabil de personaje publice în numele luptei anticorupție pe care, de fapt, o compromit subminând separarea puterilor în stat. Nociv pentru justiție și, implicit, pentru viabilitatea statului de drept, practicarea unui justițiarism narcisist tinde să deschidă drum spre un stat orwellian.

Când gâștele și oile prezintă semne că-s seduse iremediabil, porcii se văd stăpâni. Probabil se și amuză pe seama gâlcevii din ograda publică, știind că fortăreața lor e mai securizată decât orice altă instituție a statului capturat aproape în totalitate.

Alimentarea ierbivorelor din ogradă cu sofisme pe post de argumente însă, merită nițică atenție pentru modul clasic, de întrebuințare manipulatoare (brevet securistic) Deși e la mintea oricui judecă liber că reacțiile anti-interceptări ale unor penali de top (indivizii se agață de orice le dă speranța că ar putea să scape de bulău) au o cauză total diferită de a persoanelor publice pentru care mezalianța justiție servicii e nocivă,  justițiarii sofiști se căznesc să eludeze motivația, punându-i în același plan. Un mod gregar și păgubos de a face jurnalism de opinie pe care l-am întâlnit nu odată.

19 martie 2016 at 10:57 noradamian 12 comentarii