Aventuri în grădina de hârtie

Repetabila catastrofă…

“Ca să termini o ţară, e destul să-ţi baţi joc de învăţământ“… Vorbe de demult, expresie a revoltei în surdină împotriva şcolii comuniste de care continui să-mi amintesc, din când în când, cu ocazia examenelor, a bacului mai ales, când valurile corupţiei&incompetenţei care macină sistemul de atâta amar de vreme devin ameninţătoare. Cu cât contaminarea cu viruşii corupţiei e mai timpurie, cu atât calea spre o viaţă socială sterilă, distrugătoare, fără rost, e mai sigură. Altfel spus, când contaminarea vine la vârsta idealurilor, prin părinţi şi prin dascăli, societatea se condamnă singură însuşindu-şi năravurile odioase ale unei colonii perene a hoţilor pe care le activează din mers. Transmisă ereditar, pe un teren moştenit gata îngrăşat dinainte de ’89 şi perfect abramburit politic ani de zile după, boala  se cronicizează.

…Şi totuşi, se poate face ceva? Fără-ndoială că e nevoie de vorbit dur despre asta, de protestat prin toate căile de comunicare, prin media şi prin reţele de socializare dar, în privinţa efectelor, scepticismul se menţine. În condiţiile unui regim politic girat de un plagiator notoriu care, nimic de mirare, susţine plaga prin care a ajuns în vârful ierarhiei, unicele căi de a o reduce măcar ar fi cele juridice (unde se observă o oarecare  intimidare) pe de o parte şi, pe de alta, ieşirea din resemnare a părţii sănătoase a sistemului. Singură justiţia, fără suportul civic pornit de la cei responsabili care activează în învăţământ, nu va schimba mare lucru. Războiul cu corupţia are şanse de reuşită doar dacă pleacă din interior, de la cei care vor meritocraţie, de la cei afectaţi direct de “concurenţa” cu hoţii acoperiţi de sistemul de care aparţin. Şi asta în toate domeniile nu numai în învăţământ. Cu siguranţă ar fi apreciaţi şi susţinuţi de cei din afara sistemului! Cu referire strict la învăţământ, e  trist că, la aproape un sfert de secol de “libertate”, interesele şcolii, ale dascălilor sunt “apărate” de acelaşi soi de lideri de sindicat, politizaţi, întreţinători ai promiscuităţii generate de corupţie şi plătiţi pentru asta din chiar banii sindicaliştilor! Pentru protejarea de politizare, de impostură, de corupţie, pentru apărarea drepturilor profesorilor, ale elevilor, a prestigiului breslei în societate şi în lume, asociaţiile profesionale, meritocratice ar fi imperios necesare.

9 iulie 2013 at 18:49 noradamian 55 comentarii