Posts tagged ‘teză’
Clasa Extremiștilor
Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
Clasa a XI-a, cu două săptămâni înainte de teza la fizică. Orarul prevedea două ore consecutive de fizică în aceeași zi: prima de ascultare, a doua de predare. La ultima oră, profesorul ne anunță cum va decurge procedura de selecție a subiectelor: să revedem toată materia din trimestru, formată din opt capitole mari; din toate se vor trage la sorți patru. Prevenirea copiatului între colegii de bancă și între cei din băncile adiacente impunea metoda subiectelor diferite pe patru numere: din prima bancă (pe fiecare șir de bănci), cel din stânga 1, cel din dreapta 2, iar cel din spatele lui 2 avea nr 3. În ziua tezei, înainte de tragerea la sorți, șefa clasei urma să scrie titlurile tuturor capitolelor pe opt bilete, iar un elev va trage cele patru subiecte în ordinea 1-4. Fiecare subiect se va completa cu câte o problemă de fizică (problemele separate pe fiecare număr, dictate pe loc de profesor fără tragere la sorți). Teză de supraviețuire pentru mai mulți colegi, în rest ambiții mai mari sau mai mici legate tot de medie. Morcovul cel mai mare venea de la patru capitole nesuferite pentru toată lumea: motoare și/sau generatoare de curent continuu, respectiv de curent alternativ. Unii nu duceau lipsă de morcov nici de la celelalte patru teme, în funcție de cum n-au învățat pe parcursul trimestrului sau de timpul scurt rămas până la teză pentru recuperarea unui volum de materie descurajator. Nu se învăța după manual, ci numai după cursurile superlong ale profesorului, fost cadru universitar. Timpul acordat pentru teza anunțată urma să fie de două ore fără pauză. Mai devreme scapă cine poate. După ieșirea profesorului din clasă, nu mai aveam nicio oră în ziua respectivă; a început agitația colectivă, fiecare cu durerea individuală și toți laolaltă cu povara motoarelor și generatoarelor buclucașe. Normal, n-a lipsit nici Bască ilie cu una idee trăsnită. Le-am propus colegilor soluția salvatoare pentru toți. Voi trage eu la sorți exact ce-și dorește fiecare număr, în două condiții:
1. La numărul 3 prefer să cadă „Curentul alternativ”, fiindcă tocmai fusesem ascultat la lecția asta în urmă cu câteva săptămâni, a mers brici și n-avea rost să-mi pierd timpul cu învățarea sau recitirea altui capitol. Toți colegii din băncile corespunzătoare nr. 3 să se sfătuiască, să spună dacă au obiecții și eventual să schimbăm subiectul cu altul acceptat de majoritatea ocupanților acestui loc.
2. Șefa clasei va scrie subiectele pe hârtiile primite de la mine pentru toate cele opt bilețele, în ordinea indicată de mine. Toți colegii vor cădea de acord asupra celorlalte trei capitole preferate pentru numerele 1,2 și 4. Altfel zis, șefa va primi de la mine teancul cu bilete albe și va scrie în ziua tezei, în fața profului, subiectul nr. 1 pe biletul de deasupra, pe următorul subiectul nr. 2, pe al treilea „Curentul alternativ” și pe următorul subiectul nr. 4. La celelalte nu mai contează conținutul sau în ce ordine le scrie, fiindcă pe astea din urmă oricum nu le voi trage. Indiferent cum vor fi amestecate în prealabil biletele, etalate pe catedră cu scrisul în jos, eu le voi trage la sorți în aceeași ordine imperturbabilă: 1,2,3 și 4.
Am redus volumul de învățat de cel puțin 8 ori pentru toți: „Opt pentru unu, unu pentru hoți”. Pentru mine timpul sacrificat cu învățatul se reducea aproape la zero (mai răsfoiam un pic amintirea până împrospătăm memoria) .
Fețele întunecate ale colegilor s-au înseninat odată cu speranța tragerii numărului ideal pentru fiecare. Timp de gândire și de definitivare a alegerii subiectului numerotat: două zile, ca să rămână toată săptămâna următoare pentru învățarea sau revederea capitolului predestinat. Problemele urmau câteva tipare bătătorite pe fiecare capitol în parte, iar proful era nevoit să le aducă pe cele cu text mai scurt, să nu consume prea mult timp cu dictarea lor la toate cele 4 poziții numerotate. Din acest motiv, problemele de fizică nu erau complicate; aici raportul tradițional era inversat: teoria te mânca unde practica se mai descurca. După acceptul unanim și rapid al colegilor mei de pe locurile bancare cu poziția nr. 3, călare pe „Curentul alternativ”, au mai anunțat ocupanții poziției nr. 2 capitolul ales „Transformatoare”. Celelalte două subiecte nu mai lăsau loc de ales, ci doar de ordonat. Înlăturarea capitolelor cu motoare și generatoare era echivalentă cu selectarea automată a ultimelor două subiecte rămase.
La următoarea pereche de ore de fizică, în săptămâna dinaintea celei de teză, profesorul ne-a întrebat curios:
-Ați hotărât cine va trage la sorți ordinea subiectelor săptămâna viitoare?
Am articulat un răspuns ideal: „Nu contează, mai avem timp”, dar după mine, potopul:
-„Bască, Bască!”
Nu știu să vă spun cu precizie dacă această nesincronizare de răspuns a fost avanpremiera potopului, dacă vreun binevoitor ne-a turnat sau profesorul își planificase oricum să ne nenorocească. În ziua și la ora tezei, primele semne ale dezastrului s-au văzut în câteva mutări de locuri, dictate de prof, din ultimele bănci ale celor suspectați de apucături pontiste la copiat. Aducerea lor la vedere mai în față le-a schimbat fața și celor strămutați în spate, în locul copiatorilor suspecți. Cu dubla mutare biunivocă dintr-un foc, niciunul n-a nimerit pe aceeași poziție numerică. Toți strămutații au fost condamnați din start la un număr de subiect neprevăzut. Fețele lor palide de pre-leșin cereau asistență psihologică de urgență: îți venea să-i îmbărbătezi cu o mână terapeutică și prietenească pe umăr, chiar și mințindu-i că nu acum vine sfârșitul lumii. După prima mișcare în decor, profesorul a trântit pe catedră lovitura generală de grație – patru bilete scrise dinainte de el – apoi a întrebat zâmbind:
-Cine ziceați că trage la sorți?
-„Îîî, ăăă, au, ba… Bassscă”.
Cu a doua mutare ne-a terminat pe toți. Ne-a tras din capul locului cele 4 norocoase. Era exclus să le fi ales taman pe cele 4 învățate și planificate de noi în grup organizat pentru tragerea anului; chiar admițând prin absurd o asemenea mână inspirată a profului, ce șanse mai aveam să le trag la sorți în ordinea poftită de noi? Nu-l consola cu nimic „Curentul alternativ” de ex. pe colegul bancher de la nr. 1, nici pe mine alt subiect planificat la nr. 4 și adus cu mâna mea la nr. 3. Profesorul ne anunțase tragerea 4 din 8, nu 4 din 4. Dacă ne propunerea din start 4/4, eu n-aș mai fi fost tentat și vinovat de lansarea ideii trăsnite. Nu eram îndreptățiți să-l acuzăm de incorectitudine pentru că ar fi schimbat regula jocului, din moment ce noi aveam de gând să fim mai hoți ca el, totuși, trecând peste anacronismul „hoții strigă hoțul”, era normal să ne întrebăm de ce a renunțat la 4/8 pentru 4/4. La prima vedere, am meritat să fiu cel mai lovit dintre toți și încoronat cu titlul de autor principal al nenorocirii colective. Totuși, indiferent dacă a avut un motiv de suspiciune legată de biletele scrise de șefa clasei sau ne-a aranjat un turnător, profesorul avea posibilitatea să aducă biletele gata scrise de el cu toate cele opt subiecte și să rămână la tragerea promisă 4/8.
Profesorul mă invită la marea tombolă, să trag cu ironia sorții ordinea din patru bilete cu scrisul în jos: subiectul nr. 1 „Motoare de curent alternativ”.
După primul gol, jale și rumoare în tribune! Cu mâinile în cap „vai de capul meu”; „ce ne-ai făcut, iliuță Bască?”. Arăta fiecare ce are și simte: ochii peste cap, o privire tandră, obrazul sau degetul, o vorbă de dulce. Paște fericit și alte urări de tradiționale!
La nr. 2 am tras „Transformatoare”; după câteva secunde, nr. 3 „Curentul alternativ”.
Explozie vulcanică dublă, vacarm nebunesc, iadul pe pământul făgăduinței nesperate!
-Ura! Nu mai speram. Extraordinar! „Bravo, ilie!”
O asemenea reacție unitară, după anunțarea unui subiect de teză, nu întâlneai nici la Bălăceanca. Ospiciul era un pension liniștit, izolat în vârf de munte, pe lângă tumultuoasa clasă a anormalilor, aranjată cu mâna picată pe subiecte. Unii săreau în sus ca la un gol al României în campionatul mondial, alții au venit la catedră să mă îmbrățișeze sau să-mi strângă mâna. Ceilalți răsuflau ușurați după emoție prelungită cu speranțele la pământ. Proful se uita la miracolul exploziv cu ochii cât cepele și capul oscilatoriu stânga-dreapta, ca metronomul căzut din lună. Nu prea înțelegea ce se întâmplă, semn că n-ar sta sigur în picioare explicația că l-ar fi avertizat vreun turnător al clasei. Atâta fericire dezlănțuită la fizică nu avea cum să mai fi întâlnit în toate deceniile lui de predare anterioară. Exteriorizarea bucuriei în hărmălaia de nedescris nu dădea semne să se sfârșească, de parcă am uitat că mai aveam câte ceva de scris în caietul de teză. Nu am mai tras ultimul bilet. Subiectul nr.4, nesuferit ca primul – „Generatoare de curent continuu” – întors de profesor, a restabilit liniștea mai ales în ultimul sfert de clasă, format din cei loviți în plină figură de ultima strigare. A urmat dictarea celor patru probleme pregătite de profesor.
Tragerea la sorți 4/4 n-a fost atât de întâmplătoare pe cât pare, ci tot rezultatul planului, ajutat de o mică greșeală a profului. Biletele scrise înainte de intrarea la ore, probabil în cancelarie, proveneau din aceeași coală format A4, ruptă pe lățime în patru dreptunghiuri identice. Erau scrise cu caractere cam mari. După așezarea biletelor pe catedră, cu scrisul în jos, se vedeau pe spate urmele proeminente ale scrisului cu pixul apăsat. Timpul de tragere nu-mi permitea să stau prea mult cu ochii boldiții pe bilete (eram constrâns să le aleg cât mai repede). Trebuia să observ doar numărul de cuvinte scrise și lungimea lor pe toate cele 4 bilete. Nu erau cuvinte surprinzătoare pentru mine; le știam dinainte din cele 8 titluri cunoscute: cele 4 cu motoare sau generatoare de curent continuu sau alternativ erau singurele formate din mai mult de două cuvinte (mi-au sărit în ochi imediat două dintre bilete cu scrisul cel mai lung, din 4 cuvinte). Toate cele patru subiecte dorite și repartizate de noi la selecția inițială pe toată clasa aveau titlurile formate din cel mult două cuvinte. „Transformatoare” era singurul titlu dintr-un cuvânt, ochit și evident rezervat imediat pentru nr. 2. Nici la biletul „Curentul alternativ” n-a fost complicat să-mi dau seama ce conține și să-l întorc al treilea. Din toate opt, un alt titlu urmărit din două cuvinte era „Inducția electromagnetică”, dar nu se afla printre cele de pe catedră, or cuvântul „alternativ” era vizibil mai scurt decât „electromagnetică”, nu aveam cum să le confund (dacă vedeam pe spatele biletului acest cuvânt lung, l-aș fi distribuit automat la locul nr. 4). Altfel zis, preocuparea mea de ultim moment era să identific de pe catedră câte bilete mai corespund așteptărilor clasei, să le trimit în banca lor prestabilită. Asta însemna să determin locul corect al subiectelor formate din cel mult două cuvinte (nr.2 și nr. 3) și, bineînțeles, să le întorc pe față în ordinea potrivită (al doilea și respectiv al treilea). La pozițiile „vacantate” pentru care oricum nu aveam pe catedră subiectele dorite, am plasat de nevoie biletele de piază rea, cu scrisul alungit în patru cuvinte, la nr. 1 (întors primul) și nr. 4.
Chiar dacă proful ar fi scris cu mâna lui toate cele 8 titluri și ar fi adus pe catedră toate cele 8 bilete, le-aș fi dibuit pe toate cele 4 dorite de noi, fiecare la locul stabilit (toate cele 4 titluri preferate fiind de max două cuvinte). Subiectele detestate – cu câte patru cuvinte fiecare titlu – ar fi rămas neîntoarse pe catedră. M-ar fi încurcat numai scrisul profesorului cu pixul fără urme de apăsare sau cu stiloul.
Tocmai când șansele de ieșire la liman păreau compromise, am salvat în extremis aproape jumătate din clasa condamnată (numărul celor strămutați din start a diminuat un pic jumătatea plină a paharului). Notele s-au concentrat la extremități, ca într-o centrifugă: la înălțime 15 note de 9 și 10, la subsol 16 note de 4 și 5 (la mijloc, aproape neglijabile, numai trei note între 6-8; și-au amintit ce mai știau din teorie).
Notele polilor opuși – ori mari, ori mici – au definit o formă de evoluție a extremelor. Hoția a dăruit clasei extremiștilor un plus de confort la risc și un minus calitativ inestimabil la pregătire.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii