Aventuri în grădina de hârtie

Sondaje, cifre: valori, măi? De unde?

…Daca intoarcem cifrele, ne cutremuram. 66% dintre romani nu au incredere in cel mai bine plasat politician, prezidentiabil socotit favorit. 76% nu au incredere in presedintele Senatului. 80% nu au incredere in presedintele Romaniei. 83% nu au incredere in premierul Romaniei. Dar nici institutiile nu stau mai bine. Potrivit IMAS, doar biserica (83%) si armata (66%) au peste 50% incredere. (Ioana Ene, ziare.com. actualitate, 4 mai, cu referire la sondajul intern PDL)
…Înainte de toate, însă, românii şi-au pierdut dramatic încrederea în ei înşişi, atâta câtă le-a mai rămas după zeci de ani de comunism, abia în libertate. Oare de ce?

Un banc spune că o nevastă unguroaică ar fi ideală la tinereţe, că-i focoasă, mai spre maturitate, o franţuzoaică, fiindcă e rafinată, iar colo la bătrâneţe o româncă de bună seamă, că ştie să pună nişte parastase… Aparent fără legătură, îmi vine-n minte o scenă (care mă îmbolnăvise aproape, în spital fiind cu ani în urmă, internată pentru o pneumonie). La un pat distanţă de mine, o tânără străvezie de o slăbiciune extremă cu cancer la plămâni în fază terminală era vizitată de o mulţime de persoane, nu numai din mediul familial şi al apropiaţilor ci şi din mediul preuniversitar căreia îi aparţinea dar şi cel sportiv, dat fiind că fusese până nu demult schioare de performanţă. Ceva firesc numai că fiecare năvală de asta însemna un efort cumplit pentru ea. Ceea ce mă intriga teribil de fiecare dată, însă, era atitudinea multora care păreau a-şi da întâlnire acolo la o şuetă. Între trăncăneli obişnuite privind meciul de seară şi preţurile la gogonele-n piaţă, o căinau cu voce tare amintind şi de bieţii copii care aveau să rămână orfani. Nici n-am încercat să-mi imaginez jelaniile pioase ale acestor persoane la înmormântarea care avusese loc, aflasem, la trei zile după ce eu fusesem externată. Fără să vreau mă duce gândul la tradiţionalismul înmormântărilor şi, mai ales, al parastaselor la care, după potopul de lacrimi, frecvent la al doilea pahar încep bancurile şi veselia. Hmm! Mă gândesc, totuşi, că populaţia a păstrat şi bogăţii spirituale precum bijuteriile de familie, ca şi fel de fel de tradiţii inclusiv cele bisericeşti. Asta face ca biserica să fie încă percepută ca suport. Un suport, poate, dar unul care şi-a pierdut puterea regeneratoare din simplu motiv că după regimul represiv n-a catadixit să-şi plece capul ci şi-a iertat fără jenă păcatele alegând să-şi “valorifice” atribuţiile tradiţional-instituţionale cu corupţie cu tot. Şi-atunci, ce mai face boborul? La sărbători se-nghesuie să pupe moaşte, nu rareori cu înghionteli şi-njurături. ”Eminescu, Alexandri, ei au scris Biblia” răspund nişte săteni la întrebarea unui reporter de la Prahova-TV! …În mod sigur spaţiul dintre ignoranţa/infantilismul nonvaloric, pe de o parte şi ipocrizia celor care pozează altfel, pe de alta, nu e pustiu, dar nici bogat şi fertil nu poate fi! De curând, o mostră de băşcălie nefericită emanată de Caţavencu prilejuită de un eveniment tragic soldat cu victime ajunsă pe FaceBook a stârnit oroare! …Mai demult, la moartea Monicăi Lovinescu, într-un editorial din Cotidianul, Gabriel Liiceanu îi pictase cu exces de detalii macabre portretul de muribundă plus rătăcirile mentale dinaintea sfârşitului cu voluptatea morbidă a unui prieten devotat şi purtător autodeclarat de valori. Inclusiv iubire.

6 mai 2011 at 14:29 noradamian 71 comentarii