Aventuri în grădina de hârtie

Vacanță experimentală Actul 1 Scena 6

ACTUL 1
Scena 6

Camera roz în carantină. Câteva paturi ocupate. Afiș la vedere cu reguli scrise cu majuscule, impuse de situație (păstrați liniștea, nu obosiți bolnavii, interzis consumul de alimente de la cantină, nu beți apă de la robinet etc). Pe unul din paturile libere, Trili, în halat alb, pune flacoane, dezinfectante și feșe. Deasupra, pe perete, alt afiș pe care scrie „Stație de tratamente”; și ceva mai jos, „Punct de boramidizare”. Mișu consultă bolnavii la vizita de dimineață. Trili notează observațiile făcute de Mișu.

Mișu (în halat verde, revoltat, plimbându-se printre paturi): Pe smintiții ăștia care te atacă fără să aibe nimic cu tine, dracu să-i înțeleagă! Lumea asta s-a umplut de creaturi infame, da’ de ce să ne dăm bătuți, fir-ar…
Ami (legată la cap, geme): Nu-mi era destul cu migrena, acum mă lasă și inima…
Mișu (ton profesoral): Ar trebui să te apuci de sport, Ami! Nu știi că suntem la mare? ( adresându-se tuturor) Profitați de aerosoli, prieteni!  Zilnic, în zori, un cros pe țărm face minuni!…
Ami (oftează):  Dac-aș avea picioare bune ca voi…
Mișu (îngrijorat, palpând-o pe Muti în zona gâtului): De când ai gâlcii ăștia?…  Nu-mi plac!… Până una alta o să-ți administrez un descântec.
O masează pe frunte și pe tâmple fredonându-i ceva într-o limbă necunoscută.
Sandu (cătrănit): Aș putea compune un imn verde închinat mazării…
Se ridică din pat și o ia iute spre ușă…
Mișu: Să nu uiți de pastile, omule! Trei pe zi cu un pahar mare de apă. Până la vizita de seară ar trebui să dea rezultate…
Sebi: Nu vă mai văicăriți atâta că nu pot să dorm
Muti: Eva, fă-i un sandviș, te rog, la copilul ăsta, că aseară a adormit nemâncat…
Mișu (oprindu-se la patul lui Robin): Fata tatei, ce-i cu paloarea asta? Parcă nici nu te-a văzut soarele… O să-ți ascund caietul ăla de exerciții…
Eva (făcându-i sandviș lui Sebi) : Cine mai vrea sandvișuri?
Nu primește niciun răspuns
Sebi: Acum puteți să vorbiți tare că m-am trezit…
Vali (cu glas stins):  Cred că am febră…
Mișu: Și eu cred la fel, aș îndrăzni chiar să spun că ai insolație…  Trili, aici punem compresă și mai vedem ce facem la vizita de seară…
Mișu se oprește între rândurile de paturi și ține o mică perorație despre insolație. Pe urmă ajunge la patul ocupat de Marius, bandajat la cap. Lângă pat, Lizi, într-o rochiță albă, simplă, îi ia pulsul.
Se aud voci pe coridor.
Muti: Copiii ăștia-s bolnavi la cap, s-au dus la mare pe vremea asta, deși salvamarii au pus steag roșu…
Toni, Radu și Adi intră unul după altul în cameră, în vârful picioarelor și se duc glonț la Marius
Toni: Ce faci bătrâne? Ne-ai lăsat singuri să jucăm miuță? Noroc cu mototolul de Lică…
Lizi (Tot lângă Marius, pe scaun, luându-i pulsul la cealaltă mână): Sssst! abia a a dormit…
Radu: Hai că nu-i deloc mototol! N-a sărit el la asasinul ăla și l-a mușcat de braț? Dacă ar fi fost poarta deschisă nu scăpa, nenorocitul…
Radu (scoate o hârtiuță mototolită din buzunar): Uite, Mișu, avem o captură…  un număr de telefon notat pe hârtia asta…  Am vorbit și cu portarul, părea să-l știe pe individ, dar a tăcut mâlc… Poate îl întrebi câte ceva când îl vezi…
Lică (intră voios): Fac și eu investigații, mai stau pe lângă băieții din căminul de alături care bat mingea lângă cantină, îi mai trag de limbă…
Mișu: Lăsați-l naibii, n-avem cum să dăm de ticălos, e clar că se cunosc toți și nu suflă o vorbă. Am fost proști, am pățit-o, asta e!
Toni: Pe mine mă doare urechea!
Adi: Și pe mine!
Mișu (arătându-le direcția cu degetul): Trili, ai pacienți la boramidizare, picături în ambele urechi de 3 ori pe zi.
Mișu (recapitulând): Deci, bube avem, contuzii, gâlci, herpes avem, diaree, conjunctivită, insolație…
Eva (mâncând un sandviș): Mai vrea cineva?
Băieții (deodată): Da!
Mișu (recitând) : „Înfrângeți durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai neagră noapte”…

28 februarie 2016 at 10:02 noradamian 4 comentarii