Aventuri în grădina de hârtie

Lanțul nevolniciilor

Din experiențele dezamăgitoare ar fi trebuit să ne alegem cu o brumă de învățăminte. Nu uit cu câtă dezaprobare ascultasem aprecierile unei persoane față de candidatul Emil Constantinescu în duminica alegerilor prezidențiale din 1996 la ieșirea din secția de votare. „Un om slab, infatuat, lipsit de personalitate. Dacă ajunge președinte o să vă convingeți”. Mai târziu mi-am dat seama că persoana respectivă nu vorbise aiurea, ca soție de fost mahăr local comunist știa din „surse avizate” cât cântărea personajul. Știa că va ajunge președinte, ca și „amănuntul” că milică e mână moartă într-un joc politic care-l depășea. În condiții asemănătoare, generate de același gen de factori, istoria tinde să se repete. Nu știm dedesubturile miracolului din noiembrie, poate nici beneficiarul miracolului să nu știe mai mult decât s-o fi convenit undeva. Acolo unde s-au stabilit „cu responsabilitate”, și alte amănunte, ca de pildă cine vor fi oamenii președintelui, în cap cu paharnicul mihalache. Și cine să preia serviciile ca să-l ferească pe boss și bostănăria lui politică de complicații și scotoceli nedorite prin dulapuri. ca dezmățul prădăciunilor să nu-i prindă descoperiți. Dacă în 1996 ne iluzionasem că alesul e omul providențial al opoziției luminate, după douăzeci de ani și un cincinal, „stupid people” a-nceput pe ici pe colo să-și dea seama cu strângere de inimă, că pseudo-opoziția de carton nu poate scoate altceva decât un președinte de carton. Faptul că are altă confesiune și altă limbă maternă e un punct tare, pentru unii, destul ca să-l creadă om cinstit și educat. După traumatizanta experiență cu marinarul, ajunsă iar la ospățul puterii, trupei infracționale i-au surâs stilul, notorietatea, dar și aspectele tenebroase ale drumului promițătorului primar: ideal președinte! Merită să i se satisfacă pretențiile, cu condiția să fie devotat clanului. ascultător și recunoscător.

18 mai 2015 at 12:22 noradamian 18 comentarii