Posts tagged ‘UE’

Mituri din carton presat. de securitate

Valul de naționalism extremist în care se afundă țara poate fi, așa cum am citit pe undeva, o reacție de apărare; plauzibil. Nici măcar nu e un extremism clar identificat, pare mai curând un ghem încâlcit. La stânga, port-drapelul (în locul steagului UE, aruncat cu dispreț) e purtat cu furie patriotică de Bogdan Diaconu &other. La dreapta (atât cât poate fi de descâlcită delimitarea asta arbitrară) pot fi identificate două curente: un extremism pro-Putin, și altul, anti-Putin. Indiferent de orientare și de legături, toate se manifestă, în diferite forme, împotriva UE. Dincolo de motivațiile specifice, există și un mobil comun: nevoia de a scăpa de încorsetarea legislației europene. Cât timp Uniunea nu se destramă, legile astea „nedrepte” nu-i lasă să doarmă liniștiți. De înțeles, prin urmare, că au ajuns să spere ca, înainte să fie privați de libertate și să-și vadă confiscate agoniselile dosite, UE să-și dea obștescul sfârșit. Astfel stând lucrurile, recrudescența extremismului naționalist din ultimul timp pare a fi o reacție indusă; cu ce scop, nu e dificil de dedus.Imbunatatirea Vederii in Mod Natural Fara Ochelari

Un naționalism sănătos, adică militarizat, securizat și desecularizat ar repune lumea lor și, așișderea, furăciunile lor trecute, prezente și viitoare, sub paza legii pământului lor, gestionând tradițiile strămoșești, ca toți arendașii post ’89 ai patriei, cu folos politic. Timpul încă nu e pierdut, miturile ante și post 89 n-au pierit din mentalul concetățenilor, trebuie doar reactivate. Să trecem peste mitomakerii lui Ceaușescu, artizanii acelei culturi contrafăcute politic-  care au făcut „artă” din activismul politic şi „eroi” din torționarii serviciilor de represiune, și s-ajungem la cele câteva figuri care le-au continuat, de voie și mai ales, de nevoie, misiunea: carismaticul Marian Munteanu, liderul-icoană al Pieţei Universităţii, dispărut după ce a fost torturat în mineriada din 13-15 iunie ‘9o și reapărut după un timp, rebrenduit în soldăţelul securistului Virgil Măgureanu. Ipostază incredibilă pentru martirul zonei libere de comunism! explicabilă însă, ca produs obținut „prin presare”.

Apoi Mircea Dinescu, alt personaj celebru, simbol romantic al revoluţiei, poet rebel ale cărui versuri au pus pe fugă bestiile securităţii, beneficiar, ca erou învingător, de onoruri şi răsfăţuri după ’89, aterizat -ca într-un cuib de familie, în tagma penelist-securistă, ajuns suporterul-canish al unor interlopi politici şi prieten cu torţionari îmbogăţiţi prin rapt.

Să nu-l uităm nici pe mult mai modestul Ciuvică, cu acel intermezzo meteoric al lui de cetăţean liber şi integru apărat de poporul indignat pe când era hărţuit samavolnic de oamenii tartorului Năstase, mai-nainte să-şi ofere serviciile într-o gură de canal, exact la televizia celui mai notoriu, mai lipsit de scrupule rapto- securist care-şi perpetuează și acum dominaţia prin reţeaua sa mediatică şi financiar-politică.

 

20 aprilie 2016 at 12:48 23 comentarii

Încrederea prinde rădăcini

NR, mişcarea mult aşteptată, cea care poate schimba actuala situaţie a ţării, are o misiune extrem de grea,  a cărei reuşită  depinde de  măsura în care devine mişcare naţională. Nu doar cu suport politic, ci  ca  susţinere cetăţenească. Societatea noastră civilă încă neclar conturată la această oră şi  departe de a fi funcţională  aşa cum s-ar cădea în sens civic, are acum şansa ca prin noua mişcare  să-şi  câştige identitatea de care are absolută nevoie. N-o s-o primească, însă,  ca dar în plic şi nici prin fluturaşi electorali, ci exclusiv prin încrederea pe care o va simţi faţă de  calea deschisă în acest început de toamnă.  Există desigur, vulnerabilităţi şi riscuri,  inerente într-o astfel de întreprindere. Cine-şi aminteşte de meteorica URR (Uniunea pentru Reconstrucţia României) dispărută, fără regrete, în vremea regimului Năstase, a-nţeles, poate, că tot ce se proiectase acolo suna minunat, dar n-avea cum prinde rădăcini. Principala cauză, fără a intra în detalii, pare să fi fost elitismul. De pe Olimp nu prea poţi sădi încredere la bază, atâta câtă e necesară, pentru ca  muritorii să se simtă parte a proiectului. Aspect esenţial. Păstrând proporţiile şi diferenţele care se impun, Uniunea Europeană însăşi, a pornit, plină de optimism,  printr-un proiect gigantic, nu cu mulţi ani în urmă, cu mari aşteptări. Nedublat de un fundament bine chibzuit, de mecanisme de control adecvate şi mai cu seamă, de suflul participativ, vital, al unei naţiuni europene,  impozantului edificiu pare că i-a fost hărăzit un destin de Titanic.  Revenind la ceea ce vedem prinzând viaţă  în aceste zile în ţara unde  mioritismul politico-cetăţenesc (nu mitul care are locul lui în cultura română)  a atins o culme psihologică dramatică, nu putem decât să ne bucurăm:  lucrurile-s bine chibzuite, trendul e încurajator. Totuşi, micile orgolii (observabile)  unele nepotriviri, pot face mari deservicii. Nu mai puţin  limbajul stufos  ori lozincard care n-are nici o şansă de a prinde la anonimii din târgurile patriei.  Fundaţia  teoretică e indispensabilă,  dar, să-nţelegem,  construcţia e cea care se vede şi generează interes. Cu cât mai simplă, mai vizibilă şi mai robustă, cu atât mai căutată. Este ce se observă de la o zi la alta în calitatea şi atracţia construcţiei NR!  Un edificiu care avea  nevoie, vitală, şi de d-l Lăzăroiu.  Şi încă  de mulţi alţii  capabili să alcătuiască un leadership  în slujba naţiunii. Îi admir pe cei mai vrednici decât mine.  Încrederea noastră prinde rădăcini.

11 octombrie 2011 at 13:15 29 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.031 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.031 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: