Aventuri în grădina de hârtie

Decontul

„Jos Băsescu!” însemna, până-n primăvara 2012 a victoriei useliste asupra raţiunii, şi „jos FMI!”. Un „JOS ” permanent  faţă de orice măsură raţională a guvernului Boc: jos Funeriu şi reforma educaţiei, jos reforma administraţiei, jos reforma sănătăţii (Arafat, scoate-ne din robie!) Totuşi, în nici trei luni de la cădere, huiduielilor anti-Boc le-au luat locul manifestările de simpatie şi respect iar ex-premierul a fost reales primar al Clujului. Poate pentru curajul cu care pusese-n practică nişte decizii neplăcute precum un medic dedicat, tratamentul salvator. Sau, pentru stoicismul cu care răbdase batjocurile  încărcate de ură varanică. Altfel spus, pentru misiunea îndeplinită -nu totdeauna mulţumitor, dar cu onestitate – în condiţii restrictive pe care chiar mulţi dintre suporteri le-au înţeles pe deplin abia mai târziu.

Cam târziu! Experimentul socialist al ruşinii de a fi purtaţi prin istorie cu cârligu-n nas de nişte varani, securişti şi aparatnici comunişti, vreme de aproape  o jumătate de veac, ar fi trebuit să ne imunizeze. Să fie suficient pentru ca boala istorică din care o societate amărâtă a ieşit plină de sechele să nu mai fie posibilă! Pentru ca făcăturile pornite-n ianuarie 2012 – ca să nu mai vorbim de tot penibilul ce a urmat, să le amintească celor mai vârstnici măcar, de cote şi cartele, de naţionalizări, apoi de cozile infernale, de lipsuri, frig, frică, de ruşine, de neîncrederea endemică a oamenilor unii în alţii. Şi că a-i alege pe cei mai mincinoşi, chiulangii şi corupţi oameni la şefia ţării e mai dureros decât a fi victima unui război de cotropire.

Rezultată dintr-o ficţiune socialistă, manipulatoare pentru destul electorat, realitatea în care am intrat în 2013 pare un trailer al unei caricaturi politice. Ne-am trezit distribuiţi în episodul pilot al epocii de carton aurit: evaziune fiscală, inflaţie, taxe şi impozite cât cuprinde, umflarea aparatului de stat cu armate de manechine politice, insolvenţe…  Plus coplata, adică un smurd pentru salvarea sănătăţii. Şi a învăţământului. Da capo şi  cu jaful public pentru  ce a mai supravieţuit. Bonus Roşia Montană şi gazul de şist. Trăiască ecologismul de cumetrie! Investiţii? De unde maică? Ce, miniştrii noştri de asta nu mai pot? Salarii, pensii mărite? Ajutoare sociale? Să ziceţi mersi cât le mai aveţi şi-aşa! Că şi FMI ne trimite bezele: good by, my love, oricum nu m-ai vrut! Rămâi acolo JOS, n-are decât să-ţi dea felix bani!…

29 ianuarie 2013 at 15:26 noradamian 49 comentarii