Aventuri în grădina de hârtie

Prostovănăria.

V-aţi gândit ce multe afli despre cineva observând doar, cum se distrează?… Din capul locului trebuie să spunem că, oricâtă distracţie ar încape-n lumea asta, tot e prea puţin! N-ajunge! Şi că, observând cum se distrează omenirea în cea mai mare parte a ei, mai ales cea civilizată, în general, n-aş putea spune că  evoluează, nici măcar…în cadrul speciei! Absolut întâmplător am dat mai devreme peste o scenă( la ştirile TVR!) dintr-o distracţie de sezon populară în Australia. În surprinzătoarea şi inepuizabila rezervă de entertaiment a lumii,  avalanşa de pepeni roşii făcuţi zob pe un fel de pistă de alunecat într-o fericire hilară a protagoniştilor, pe care am văzut-o acolo, poate figura la loc de cinste alături, poate, de „tomatina” de la Bunyiol, din Spania, când, la sfârşitul lui august, datorită miilor de oameni care se bat frenetic cu roşii ziua-ntreagă, străzile devin râuri de bulion! Memorabilă şi scena cu pepenii trasformaţi în saboţi pentru un concurs tot din acea pepeniadă de pe continentul australian. Dar cea mai tare fază din distracţia populară de la antipozi mi s-a părut aceea în care  un individ spărgea dovlecii cu dovleacul propriu. Năucitoare  frenezia cu care spărgea bostan după bostan, ca să nu mai vorbesc de încântarea pe care o producea reprezentaţia asta spectatorilor! Drept să spun am avut un moment de mulţumire cam răutăcioasă, gândindu-mă că puzderiei de emisiuni cretine şi cretinizante de pe sticlele autohtone, li se mai pot asocia şi  „linkuri” de prin alte părţi! Şi până la urmă,  recunosc, m-a şi distrat dezmăţul acela cu pepeni roşii aducându-mi aminte de 1 mai muncitoresc, de roşul belicos al steagurilor  şi al tricourilor, de ” bulioanele lingvistice” din talk-shaw-uri, de „bomba vanghelie” de distrugere-n masă a culturii române, de  freamătul şi uralale mulţimii înghesuindu-se la troaca cu mici, de  frenezia snob-războinică  a penelismului  roşpetrol ridicată la rang (preţios-ridicol) de politică naţională! Dar şi de acel bulă-n ambalaj de vorbe parpalii  dând iama prin bostănărie  însetat de(şi după) urcuşul politic! Unul de la care nimeni n-ar avea pretenţia să spargă pepenii  cu căpăţâna dumnealui cea peren inscripţionată pentru cartea de istorie de către un „tovarăş şi pretin”! Nu-i nevoie pentrucă, în locul loviturilor dovleceşti, e suficient să-şi scuipe panseurile prefabricate, ca pe sâmburii unui bostan înghiţit pe nerăsuflate, printr-o mitralieră electorală. Răsune oborul! Dăbuleniul! Ţara! Trala-lalala-lalala-lalala-lalalalala…  Mai că-ţi vine s-arunci cu lubeniţe-n bostănei şi cu bostănei în roşii! Şi cu orice apuci  în dovleceii aceia mititei, mititei! Cum mai sfârâie ei!…  Ce distracţie!

3 mai 2009 at 15:11 noradamian 74 comentarii