Aventuri în grădina de hârtie

Încrederea prinde rădăcini

NR, mişcarea mult aşteptată, cea care poate schimba actuala situaţie a ţării, are o misiune extrem de grea,  a cărei reuşită  depinde de  măsura în care devine mişcare naţională. Nu doar cu suport politic, ci  ca  susţinere cetăţenească. Societatea noastră civilă încă neclar conturată la această oră şi  departe de a fi funcţională  aşa cum s-ar cădea în sens civic, are acum şansa ca prin noua mişcare  să-şi  câştige identitatea de care are absolută nevoie. N-o s-o primească, însă,  ca dar în plic şi nici prin fluturaşi electorali, ci exclusiv prin încrederea pe care o va simţi faţă de  calea deschisă în acest început de toamnă.  Există desigur, vulnerabilităţi şi riscuri,  inerente într-o astfel de întreprindere. Cine-şi aminteşte de meteorica URR (Uniunea pentru Reconstrucţia României) dispărută, fără regrete, în vremea regimului Năstase, a-nţeles, poate, că tot ce se proiectase acolo suna minunat, dar n-avea cum prinde rădăcini. Principala cauză, fără a intra în detalii, pare să fi fost elitismul. De pe Olimp nu prea poţi sădi încredere la bază, atâta câtă e necesară, pentru ca  muritorii să se simtă parte a proiectului. Aspect esenţial. Păstrând proporţiile şi diferenţele care se impun, Uniunea Europeană însăşi, a pornit, plină de optimism,  printr-un proiect gigantic, nu cu mulţi ani în urmă, cu mari aşteptări. Nedublat de un fundament bine chibzuit, de mecanisme de control adecvate şi mai cu seamă, de suflul participativ, vital, al unei naţiuni europene,  impozantului edificiu pare că i-a fost hărăzit un destin de Titanic.  Revenind la ceea ce vedem prinzând viaţă  în aceste zile în ţara unde  mioritismul politico-cetăţenesc (nu mitul care are locul lui în cultura română)  a atins o culme psihologică dramatică, nu putem decât să ne bucurăm:  lucrurile-s bine chibzuite, trendul e încurajator. Totuşi, micile orgolii (observabile)  unele nepotriviri, pot face mari deservicii. Nu mai puţin  limbajul stufos  ori lozincard care n-are nici o şansă de a prinde la anonimii din târgurile patriei.  Fundaţia  teoretică e indispensabilă,  dar, să-nţelegem,  construcţia e cea care se vede şi generează interes. Cu cât mai simplă, mai vizibilă şi mai robustă, cu atât mai căutată. Este ce se observă de la o zi la alta în calitatea şi atracţia construcţiei NR!  Un edificiu care avea  nevoie, vitală, şi de d-l Lăzăroiu.  Şi încă  de mulţi alţii  capabili să alcătuiască un leadership  în slujba naţiunii. Îi admir pe cei mai vrednici decât mine.  Încrederea noastră prinde rădăcini.

11 octombrie 2011 at 13:15 noradamian 29 comentarii