Posts tagged ‘USR’
Fețele răului
De regulă, oriunde în lumea democratică, la fiecare rundă de alegeri, dezamăgit de răul în funcțiune, electoratul aleargă spre răul mai mic. Pentru că formațiunea ideală, proiectul genial, ideologia absolută nu există. Democrația nefiind perfectă, cum nici societățile n-au cum fi, poate lesne eșua dacă nu e apărată de pericolul utopiilor. Iar asta presupune existența unui electorat responsabil, capabil să aprecieze dacă și în ce măsură, structura politică căreia i-a încredințat, temporar, exercitarea puterii în stat, și-a îndeplinit misiunea.
Ceea ce deosebește din capul locului democrația noastră originală de balansul democratic normal enunțat mai sus e că aici cele două rele și anexele lor fac corp comun. Sunt unul și același. Un Ianus clocit în decembrie ’89, rămas trei decenii cu buzunarele, ghearele și burdihanele lipite. Așa a absorbit dubla Godzilla tot ce-i dădea greutate politică, așa a înghițit tot ce-i asigura forța economică, financiară, mediatică. Neavând alternativă, cu statura sa plăpândă democratic, cetățeanul nostru s-a mulțumit cu rolul de figurant, de prost util sau de șmecher prost, în comedia absurdă a alegerii între cele două rele de nedezlipit. În felul ăsta, la fiecare macaz electoral, Golemul politic înhață potul cel mare. Cu o față sau cu cealaltă Pentru monstrul PERFECT, micul USR+, odrasla imperfectă, scăpată-n scenă din greșeala cerberilor statului captiv, e răul absolut care trebuie anihilat cu orice preț.
Motorul involuției, teama politrucilor de justiție
Poziționarea față de justiție a jucătorilor politici, o constantă cu caracter național, a determinat și determină de peste trei decenii parcursul politic din România postdecembristă. Pe măsura legitimării corupției, a avansului în spolierea statului, politicienii&clientela lor au găsit noi aliați, noi strategii, noi arme pentru lupta cu justiția. Și căpetenii potrivite, în pas cu schimbările de climat politic, dornice să scape de grija justiției, și să parvină, politic&material, prin acest război fără sfârșit.
Tot ce a făcut președintele în 6 (șase) ani de domnie înseamnă uselism sub paravan penelist. ANI, DNA deveniseră autonome și clientela USL era în pericol. Cele mai favorabile condiții, interne și externe, pentru relansarea a statului de drept au fost ratate, la scurt timp după preluarea mandatului său, din teama de justiție a vechii și noii puteri. Efectul acestei „altfel de politici” având ca inamic justiția și apărătorii ei, fiind regresul galopant al instituțiilor. Șase ani pierduți, șase ani fără reforme! În schimb, aceeași perioadă, 2014-2020, excelează în lovituri dure asupra statului de drept: alungarea lui Kovesi, numirile de miniștri și de șefi ai organelor judiciare, noi legi în favoarea infractorilor, etc. Guvernul Orban n-a făcut un an de zile decât să consolideze regresul. Infuzia PNL-ului cu pesediști concomitent cu menținerea anomaliilor legislative psd-iste și promulgarea altora în aceeași linie, hârjoneala de operetă cu PSD-ul pentru a-l menține adversar unic, convenabil, conform cutumei între vechii parteneri din FSN/ USL- manevre evidente prin care se menține butaforia uselistă. O anomalie care ocupă de prea mult timp scena politic-mediatică.
Dar cea mai șocantă probă a reuselizării politicii statului din teama mai marilor de justiție e de departe, repoziționarea lui Băsescu, președintele rebel al anilor 2004-2012, reformatorul în care-și pusese încrederea atâta popor. Cum Justiția pusă pe rol de Macovei și Kovesi nu l-a ocolit, așa cum se iluzionase, ba chiar a ajuns și în ograda lui, s-a răsucit cu 180 de grade și, din 2016, și-a canalizat constant ura spre USR, apoi, obsesiv, spre USR+. Și-a găsit armele de matroz fără inhibiții, a băgat batjocuri pe țeavă (Macovei, „Mandela”, Kovesi, „dulap, la închisoare cu ea”, Clotilde-USR, „Clotilduța”, Cioloș, USR +, „Julien”etc). Și-a făcut praf mandatele, a susținut mizerabilele OUG-uri anti-justiție din 2016- 2018, străduindu-se să devină dezirabil noului USL, scos din minți de posibilitatea ca partidul cu „fără penali” și „fără hoție”, să ajungă să-și îndeplinească obiectivul politic. Excepție, proaspăt penelizatul „Plicușor”, până nu de mult țintă de batjocuri băsesciene, care, de când a tras clapa USR-ului ca aghiotant servil al premierului Orban, a devenit omul care trebuie.
Excepțiile
Nu știu de niciun personaj mai acătării în PSD. Poate or fi. Am auzit doar de un primar de excepție al unei comune din Alba care a investit cu înțelepciune bani europeni modernizându-și localitatea după cele mai înalte standarde UE. Motiv pentru care a intrat în dizgrația șefimii PSD și l-au „concediat.”*** Sindrom tipic de organizație mafiotă, de partid -tumoare pe organismul debil al societății, în care un ales care-și slujește comunitatea în loc să fie servul grangurilor de partid e excomunicat. Dacă tumoarea ar fi localizată, poate ar fi operabilă. Dar cu mii de ramificații în toată structura statului, oricât ai fi de optimist, e greu de crezut.
PNL, celălalt partid tumoare, poate cu mai puține excrescențe, și-a achiziționat și câțiva oameni de bună calitate pe care, nominal, i-aș vota. Spre deosebire de PSD, PNL știe să se folosească de imaginea lor. În loc să-i excomunice, îi scoate în față. Urâciunea e că în dosul vitrinei cumpără cu spor mafioți din rezerva comună a familiei, consolidând ramificațiile din structura instituțional-administrativă a statului. Cele câteva persoane remarcabile cu care defilează PNL-ul, din păcate, nu au forța de a înlocui tumoarea cu țesut sănătos.
Anticipatele sub capac
PSD&PNL au fost USL de când au apărut. Țara e patronată de USL de trei decenii. Oficial și neoficial. Cu sateliți folosiți când de unul când de altul, când de ambii, cu trocuri pe sub tejghea, cu încăierări sângeroase dar cordiale la răscruci de mandate. Tehnici de ținut electoratul captiv. În 2011 s-au luat și cu acte. Deși s-au separat după doi ani, tot pe ciorovăieli legate de împărțeli, concubinează profitabil în continuare, prin aceleași rețele ale corupției instituționalizate. Ca să-și păstreze monopolul, sunt nevoiți să-i extragă periodic pe cei cu valoarea de întrebuințare compromisă. Îi trec în regim de conservare&sterilizare, până le vine iar rândul. Între timp, caută „prospături” pentru funcții de reprezentare. De fapt, mușterii de-ai casei ținuți „calzi” în anticameră. Dacă au și niscaiva bube, cu atât mai bine. Important e să aducă cu ei un story cu priză la norod. Figurile noi conving mai lesne boborul care vede doar la suprafață, aude doar ce i se spune că trebuie să audă, uită tot ce ar trebui ținut minte; și care, în schimb, e format în cultul obedienței și al vorbelor goale. Și pentru intrarea în UE a României, după 17 ani de fesenism, jupânii aveau nevoie de împrospătare pe palierul de reprezentare. Înnoirea cu personaje din fondul de rezervă, prin urmare, era o mișcare necesară. Raed Arafat și Klaus Iohanis, venind din zone diferite, pe trasee diferite, au ajuns cam în același timp la etajul de sus al puterii. Continuitatea la putere a ocupanților post ’89 era asigurată. Cel puțin pentru un timp. Alungarea rebelului Băsescu era primul pas. N-a fost atât de greu, indezirabilul de două mandate s-a învins singur până la urmă, eșuând rușinos, uman și politic, undeva în apele lor teritoriale. A doua problemă de „politică altfel” era consolidarea puterii partidelor ex-useliste, pornind de la palierul baronatelor. În același timp, ascensiunea rapidă a grupării Dragnea devenind o amenințare la menținerea supremației în teren a celor două partide, pericolul trebuia anihilat. Deloc ușor, având în vedere și a treia problemă, cea mai deranjantă pentru cartel, apariția în 2016 a USR, ulterior USR+. „Intrusul” care demonstrase în trei ani că poate trimite fesenismul în istorie! După Băsescu, Cotroceniul avea de rezolvat deci, pe de o parte, gruparea indezirabilă Dragnea-Dăncilă și, pe de alta, Alianța deranjantă a domnilor Barna&Cioloș. Ușor de decriptat planul combatanților via Cotroceni! Făcând-o țintă pe Dăncila, un adversar ridicol, lipsit de șanse, presedintele&premierul se vedeau eroii care înving capul hidrei pesediste, trimițând pe tușă, totdată, USR+. Asta după ce „strategii” și-au însușit succesul celei mai importante mișcări civic-politice benefice țării, „Fără penali”! Recuperarea, pe șest, a părții salubre din PSD pentru a reînnoda, neoficial, jumătățile useliste, urmând a se face după „VICTORIE”. Exact ce a făcut Orban în cele patru luni de guvernare, socotindu-se victorios fiindcă a terminat-o pe Dăncilă, că le-a tras clapa USR+, și că a recuperat strategic pesedime din rețelele casei (mai lipsea o serenadă cu dedicație, stil my way). Strategie de carton! Marele asalt liberal s-a dovedit o cacealma. Anticipatele ar fi mers șnur după căderea lui Dăncilă când PSD era o găină fără cap. Era suficient să fie propuse niște persoane total indezirabile pentru PSD, la justiție în primul rând (NU Predoiu!) și anticipatele le-ar fi ieșit ca la carte. După 4 luni de guvernat prin compromisuri dezonorante, șansa de reușită a anticipatelor a ajuns aproape nulă. Revenit din buimăceală PSD își adună trupele. Să mai spunem că, dezvăluindu-și disponibilitatea pentru compromisuri inacceptabile cu penalii, PNL și-a fracturat grav credibilitatea?
Stand-up uselist în deschiderea stagiunii electorale
Câte dovezi trebuie să-l lovească-n cap pe românul de omenie, după acest prim stand-up jucat de jupân Oprea, ca să înțeleagă în fine, că indiferent de sciziuni, de achiziții, de permutări, ADN-ul partidelor provenite din matrix-ul comunisto-fesenist e același? V-ați întrebat vreodată de ce n-au prins altoiurile reformiste în partidele feseniste? De ce PDL-ul, deși ajuns pe val, i-a rejectat pe reformiști și a revenit în matca „marelui PNL”? Nici promițătoarele achiziții altoite recent în trunchiul penelist nu vor avea altă soartă. Nu vor primeni principiile&practicile lor politice. Aisbergurile din adâncuri rezistă mai mult decât culmile lor expuse temporar (și atractiv) vederii. Utile exclusiv electoral, altoiurile reformiste n-au cum să le inducă mutații de fond. Natura lor a rămas neschimbată. Valoarea lor de întrebuințare se măsoară după beneficiul șefilor. De-aia USR& partidul PLUS le dau frisoane.Reactivarea unsurosului Marius Oprea, specializat în treburi murdare în folosul unor mușterii feseniști, e simptomul fricilor unui USL care supraviețuiește în PNL. În toate organismele partinice derivate din comunism funcționează aceleași năravuri. Și-au schimbat blana. Au perfectat tehnologia de fabricare a dușmanilor, esențială în comedia pluripartitismului. Oricât de feroce ar fi luptele necurmate între actorii distribuiți în această panaramă, pe cât de sordidă pe atât de inepuizabilă, nimeni n-a murit după ce s-a tras cortina. Cum să speri c-ar mai fi posibilă lustrația când niciunul din participanții la nemernicia care a deschis drum actualului asalt asupra temeliei statului nu s-a dezis de USL? A manifestat vreun ex-uselist un dram de rușine c-a performat într-o malformație partinică securist-fesenistă ale cărei radiații nocive continuă să afecteze grav viața politică? Ofensiva uselistă a ținut doi ani, suficient ca târâtoarele varanului să afle că pot. Destul ca să-și testeze resursele, să reproiecteze tehnicile de prostire a boborului prin media, strategia de capturare a statului, a întregului sistem judiciar nu doar a câtorva „mașinisti și trăgători de sfori”. Să distribuie în roluri cheie parveniți din PRM&PD (Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu, respectiv Dragnea, Vâlcov), dar și niște cameleoni cu pedigree de-ai fals liberalului Tăriceanu. Dacă tot nu s-a făcut lustrație în statul pe care-l domină de trei decenii, o s-o facă ei. După manualul lucrătorului securist.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii