– „S-a uitat că 1 mai în sec al XIX-lea nu a fost o zi de sărbătoare, ci una de luptă, chiar daca în ultimii ani a fost timp şi de mici şi de bere„… Liderul împături foaia cu discursul şi o puse în buzunarul interior al hainei.
– Mareane, ai grijă că la Bucureşti ne trebuie o demonstraţie de forţă…
– Garantat, Şefu’, de la internarea la urgenţă a lu’ don Voicu, numa’ luptă visez! Să le arătăm forţa noastră, să băgăm ai noştri-n luptă şi ţara-n marşuri până-i dăm jos! Că-n România, dacă n-ai un dram de putere şi un pic de bagabonţeală, nu rezolvi nimic.
Marean făcu un gest obscen care nu-i displăcu lui Vitor şi continuă cam văicăros:
– Da’ mă simt lezat din luna în care a început campania şi mă simt şi acum. Nu pot preciza data la care m-am simţit calomniat, cre’ c-a fost…
– Ştiu, Mareane, ai toate hârtiile, ai mai zis asta, dar poţi să faci ceva pe ele dacă peste doi ani n-ajungem noi să facem legea…
Posts tagged ‘vanghelie’
Discuţie cu un om serios
După mai multe încercări eşuate, Reprezentantul Asociaţiei de Cercetare a Misterelor Politice e primit, în fine, de premier, pentru o discuţie amicală.
RACMP ( în picioare, emoţionat) – Sunt bucuros, d-le premier că ne dăruiţi câteva minute din timpul d-tră atât de preţios. ( la semnul premierului, ia loc pe un scaun) Mulţumesc! (Deschide un blocnotes şi îşi drege vocea )
– … Sunt aproape trei ani de când, d-le premier, aţi început să urcaţi spectaculos pe firmamentul politicii autohtone şi de atunci nu v-aţi mai oprit. De aici aş începe discuţia noastră. De la memorabila zi de februarie 2010, când, cu mesajul de înnoire, dinamizare și regăsire a identității social-democrate a PSD, aţi convins partidul că doar un politician cu seriozitatea d-tră merită să le fie lider suprem fiindcă…
Pm. P ( îl întrerupe amuzat) – Da, a fost o bătălie strânsă cu colegul Geoană, un om politic de mare valoare, pesedist de al nostru, pe care l-am ajutat, dar l-am surclasat atunci prin forţa istorică a mesajului meu. Lucru recunoscut şi de susţinătorii lui.
RACMP (înviorat) – Între alţi admiratori, dl. Vanghelie îşi exprima, cu acea ocazie, speranţa că veţi rezolva problemele care apasă România: comunismul şi corupţia… …Greşesc?
Pm.P (râde) -Tare, domle! Eu mi-amintesc mai curând ce spunea atunci dl. Dâncu: „Sunt bucuros, pentru ca un prieten a ajuns sa fie din nou o speranta pentru mine, o speranta ca vom face ceva odata cu politica asta de carton din Romania. Cred ca este o victorie a Romaniei reale impotriva politicii de carton si victoria tarii, cred, care a infrant Bucurestiul cu subteranele lui politice”. Ha, ha! Ai fi zis că nimeni nu-i mai departe de modul de a fi şi de a gândi al lui Vanghelie! …Mare pişicher, Vasilică…
RACMP -Pentru cei care au uitat, îngăduiţi-mi să amintesc esenţa mesajului d-tră de atunci : „Trebuie sa oferim modele de lideri si oameni. Azi, tupeul, lacomia, banul necinstit sunt modele. Va promit ca voi fi aspru in aceasta evaluare.” Un mesaj de forţă, d-le premier, un mesaj care nu trebuie uitat, un mesaj care va învinge timpul!
Deşi sunt multe de discutat despre cei aproape trei ani care au trecut de atunci, ar fi de mare interes, cred, d-le premier, să trecem la problemele din prezent, să vedem, în mare, ce va rămâne din tot ce aţi realizat în ultimele 68 de săptămâni de când conduceţi guvernul- având, practic, susţinerea din partea întregii clase politice.
Pm.P ( bine dispus) – N-o să reuşiţi să mă atrageţi pe un teren alunecos, poate nu credeţi dar am rămas la fel de tare, chiar mai tare. …Mă ştiţi, eu spun doar adevărul.
RACMP ( profesionist) – Admirabil, dar mă gândesc totuşi, d-le premier, că e o premieră, ceva demn de Guiness book, ca 12 miniştri din guvernul pe care cu onoare-l conduceţi, să ajungă unul după altul, la DNA pentru corupţie, plagiate, incompatibilitate, incompetenţă, să fie măturaţi într-un an şi …
Pm.P (sarcastic) -…Şi patru luni trei săptămâni şi două zile!… Păi ce pot răspunde? Doar ştiţi deja: Boc, Udrea, Criza, Băsescu… Aş ţine-o tot aşa, da’ vine şi Antonescu…
RACMP (răbdător) – Da, ştim, astea-s obiecte de activitate pentru noi şi diverse alte oengeuri!… Mai greu e să asociem avalanşa de ratări, presiuni, distrugeri, eşecuri, pagube, absenţe în momentele dificile, cu obligaţia asumată public de a arăta electoratului ca sunteţi altfel. Citez tot din d-tră (şi tot cu ghilimele!) “nu voi promova nonvaloarea, primitivismul, chiar daca acestea aduc voturi. Cine seamana nonvaloare, asta va culege. () Nu voi confunda PSD cu o bursa in care totul se tranzactioneaza, nu voi face bisericute in partid. Sunt gata sa jur că…”
Mă opresc aici şi vă-ntreb, domnule premier, oare o să puteţi trece peste propriile d-tră spuse? În ce fel? Consideraţi c-ar ajuta să invocaţi iar chestii precum „flota”?
Pm.P – Cât timp trăim în regimul lui Băsescu n-ar trebui să vă miraţi. Asta-n primul rând. Şi, de fapt, în toate. În al doilea rând, să fim serioşi, mesajul din 2010 era unul de scenă, pentru partid! Cu poporul, e altceva. În al treilea rând, mai băgăm pe ici pe colo şi „flota”, c-am avut grijă să conservăm subiectu’, a mers bine mult timp, dar acum, strategic,nu prea mai ţine. Orice politician normal stie că e ceva epuizat, că nici un şurub nu i se va imputa, preşedintelui, că juridic n-au existat probe în afara celor fabricate de madam Stănoiu, demult demontate. Colegilor din penele, însă, unora de acolo cu simţ politic rudimentar şi imaginaţie redusă, le place. Tre’ să spună şi ei ceva.
Severinissime!
S-a dus şi Bin Laden! Fidel, până şi el, cedează, iar Gadhafi şomează. Lovită de Severin fix în lobby, corupţia din Europa Unită, şchiopătează. Aventurile financiar-conflictuale ale eurosocialistului şi consultantului Severin la Strasbourg, concomitent profesor la Universitate şi la Institutul Şincai de pe Dâmboviţa, au produs, măcar acolo, anticorpi. Respecte, severinissime, aţi reuşit să generaţi schimbări radicale în prevenirea şi combaterea corupţiei în PE: obligativitatea reviziei anuale a declaratiilor de interese pentru comisarii europeni, introducerea unei proceduri de semnalare a oricarui risc privind conflictele de interese în codul lor. Plus interdicţia ca soţii, partenerii şi membrii direcţi ai familiilor comisarilor să facă parte din personalul cabinetelor acestora; ca şi o deosebită stricteţe privind regulile privind cadourile şi “ospitalitatea”. Fără iniţiativa voastră revoluţionară în ale consultanţei, severinissime, fără rezistenţa eroică la cererile colegilor europeni şi cele ale milioanelor de concetăţeni de a vă da demisia, nu s-ar fi schimbat nimic. Oricum, nici huiduielile spontane, nici ancheta OLAF, sigilările de acte, dezgustul europenilor, dispreţul unanim, nu v-au clintit. Omagii severenissime, că, totuşi, aţi consimţit să vă autosigilaţi în partid scutindu-l pe Vanghelie de scena ridicării securii. Doar ştiţi: cu asemenea protectori, braţele caracatiţei roşii de aici, dar şi cele prinse-n expansiune afară şi retezate, n-au a se teme. Ca şi în cazul Voicu, senatorul înzăbrelit mai an cu cruzime de forţele băsesciene, inimosul garant v-a demonstrat public, severinissime, ce-nseamnă legăturile de clan. Îndurerat, printre lacrimi, Vanghelie v-a garantat: ne despărţim pentru o perioadă scurtă de Adrian Severin; rămânem solidari. Mult n-a mai rămas: peste nici trei săptămâni, veţi fi audiat cu uşile închise în Comisia Juridică a PE, în luna iulie urmând să vi se ridice imunitatea. Nu vă stresaţi, însă, severinissime: pedele sondează, usele contează. Refacerea tentaculelor urmează. Vanghelie garantează că le salvează. Cu superglu din acela care vă ţine lipit şi acum pe fotoliul de europarlamentar.
Beligeranţii
Atmosferă încărcată pe câmpul de luptă. Oştenii pesedelei s-au retras să-şi lingă rănile. Vanghelie spune c-au fost trădaţi. Crede că galeria Stelei fusese cumpărată de un pedelist. Lui Mitrea i s-a acrit de acţiunile astea. Nu mai are încredere-n sindicate. O formă fără fond, zice. Adică fără fonduri, dacă şi astea ajung să fie scotocite de DNA. …Dinspre lizieră, din tufe, îşi face apariţia un individ. Ce o fi căutând? Pare aerian, străin de toate, dar figura, frizura, aerul plin de importanţă sunt cunoscute. Răscoleşte câmpul, îi cercetează, bucată cu bucată, pe cei căzuţi. Nici umbră de părere de rău. Are mai curând un aer de cuceritor. („Îmi vine să mă pup. Sunt Chuky cel frumos şi glorios. Genial coleg şi strateg. De câte ori lipsesc, mă procopsesc. De-aia i-am lăsat. Să se descurce. Nişte cretinei chiar şi cu Grivei. Să-nghită papara, să sune fanfara. Pentru mine. Fiindcă merit”). În faţa strategului, o pereche de cizme. Exact asta căuta. Un premiu. Le trage cu greu din picioarele camaradului cu tricolor care zace. („Bey, mititelule, n-ai autocontrol. Mai ai puţin şi rozi covorul! Heil! Îmi place. Şi mai erau unii care ziceau de mine! Îmi lipiseră şi mustaţă. Da’ tot îţi promit credinţă. Ca şi ăluia dinainte…”) Examinează cizmele şi le-ncalţă: wow, cu astea, da, sunt şef! Sorry, oberleutnant, dar nu erau pentru tine (vorba aia: mai bine superficial, decât prostănac). Ce dacă sunt roşii, o să le dau o vopseală, doar e hobby-ul meu. Important e că-mi vin turnate, chiar dacă stânga mă jenează niţel. „Măi Nazy, fii dur, fii matur! Te poţi baza pe mine, mein Herr, deşi sunt în concediu de recuperare. Cere-i lu’ Mazăre o uniformă şi hai, c-avem de demolat: legi, oameni, învăţământ…” (vorba aia: mai bine aventurier, decât cârlan).
1 mai corupt ca pesede, tot în pesede găseşti…
– Don’Voicu, scuzaţi, Victor, sunt atât de nervos şi de supărat de ce l-au băgat la zdup care aveam tot ajutorul de la el, că vedeţi, am obsesie şi vorbesc decât administrativ. Da’, ascultă la mine, îl scoatem noi din pârnaie, îl scoatem şi pe marinar din politică, care m-a scos şi el pe mine din sărite. Io-s om pământean, mă ştii, vreau Bucureştiu’, vreau s-ajungi la Cotroceni, să-ţi ţiu scaunu’, dacă tre’, pentru asta mă bat şi cu..
– Texte, Marean, i-ai promis-o şi lui Geoană, cine nu ştie, îl întrerupse plictisit liderul aruncându-şi discret o privire uşor admirativă în oglinda de lângă tabloul de pe peretele biroului în care purta cu mândrie o cravată roşie şi basca a la Che.
– Am zis, recunosc, da’ m-am scârbit de greaţă când am văzut că-şi vinde şi femeia, a dracu’ maimuţoi implementat, numa’ ca s-apuce…
– Să vorbim de ale noastre, deci ştii ce ai de făcut…
– N-avea grijă, Şefu, soarta mea a fost hotărâtă de destin, toate e bune între membrii de partid, ne înţelegem din priviri, prin telepatie, deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului, deci care avem grijă de el. Şi ne ajută unii şi alţii, că avem oameni şi doamna Cati, care am tot respectul din punctul meu de vedere.
– Texte, Marean, i-ai promis-o şi lui Geoană, cine nu ştie, îl întrerupse plictisit liderul aruncându-şi discret o privire uşor admirativă în oglinda de lângă tabloul de pe peretele biroului în care purta cu mândrie o cravată roşie şi basca a la Che.
– Am zis, recunosc, da’ m-am scârbit de greaţă când am văzut că-şi vinde şi femeia, a dracu’ maimuţoi implementat, numa’ ca s-apuce…
– Să vorbim de ale noastre, deci ştii ce ai de făcut…
– N-avea grijă, Şefu, soarta mea a fost hotărâtă de destin, toate e bune între membrii de partid, ne înţelegem din priviri, prin telepatie, deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului, deci care avem grijă de el. Şi ne ajută unii şi alţii, că avem oameni şi doamna Cati, care am tot respectul din punctul meu de vedere.
(postare scrisă la 1 mai 2010)
Proiectele iohannis şi vanghelie, sau”cinemapierdut”
Două momente cheie, unul ante, celălalt post campanie electorală, ar face cât o stagiune de comedie! Un „proiect” de reality-cinema, cu rost de curăţare publică, printr-un uriaş hohot de râs, de mizeria ultimelor luni, care ar merita realizat! Mă gândesc la un filmuleţ derulând momentele cheie din perioada proiectului iohannis, urmate de cele la care asistăm în prezent ale proiectului vanghelie. Aduse laolaltă, vreau să spun, intervenţiile de neuitat din noiembrie-decembrie 2009, din partea cuplului de vocalizatori antonescu şi geoană, susţinători înflăcăraţi ai emfatizatului mutulică iohannis proiect-suport de geoană-preşedinte, cu momentele carnavalului actual, strident, de „implementare” a proiectului vanghelie-suport-de-geoană. Astfel, la câteva săptămâni distanţă, campania de atunci, cu o susţinere isterizantă şi o frenetică desfăşurare de forţe mediatico-financiare de onorabilizare a mafiotismului de stat în zona lui cea mai adâncă şi mai sulfuroasă, are parte acum de o dezintegrare demnă de un scenariu de Oscar pentru Borat. O confirmare cât o casă a poporului prăbuşită peste partidul partidelor cu tot cu fondatorul onoarei lui (târându-se scârbit afară printre dărâmături). Evaluarea vangheliană a organizaţiei ca „partid leprozerie”, ca loc în care unii-s în stare să-şi vândă nevestele pentru funcţii, nu va rămâne fără efect, oricât ar fi ea de privată. Probabil unii dintre cei identificabili ca suferinzi de groaznica boală să revină pentru a-ncerca, printr-o nouă desfăşurare de forţe mediatico-financiare, să reonorabilizeze mafiotismul de stat în zona lui cea mai adâncă şi mai sulfuroasă…
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii