Posts tagged ‘varanu’
Modestie
S-a născut și a crescut într-o familie modestă. Și a rămas modest până hăt, târziu, spre bătrânețe, după cum relatează izvoarele vremii. Din 2000 în 2014 însă, nu mai avem decât impresii indirecte, cu primăria, fântâna medievală din centrul pieței mari și podul mincinoșilor. Admirabile locuri! Din modestie însă, nearătându-se decât rar norodului, a fost perceput mai ales, prin oglinzi paralele. După câtă tăcere se așternuse, era clar că e vorba de filozofia unui om modest. Mai mult decât o ilustrată turistică s-a putut observa, direct, abia din 2009 începând. În 2012, de pildă, a spulberat îndoielile occidentalilor spunându-le, din fotoliul de primar, că numita lovitură de stat nu e, că e ceva normal, util și constituțional; ce-i drept, un pic prea grăbită și insuficient explicată. Punct ochit, punct lovit, pe gustul varanului în calitate de proiectant. Vom face alt puci pe râu în jos, altul mai trainic și mai uslinos. În decembrie 2014, la întoarcerea cuplului din vizitele private făcute în SUA şi Germania, poporul a fost de-a dreptul copleșit de modelul de disponibilitate politică pe care și-l alesese! Ăștia da conducători: oameni modești, amabili, bronzați, zâmbitori, care au călătorit la clasa economy și au făcut poze cu pasagerii.
Aprilie, 2015: Presedintele Iohannis a inchiriat un avion de lux , model Challenger 300 al companiei Toyo Aviation, care apartine miliardarului egiptean Tarek El Feki pentru deplasarea de joi la Bruxelles, unde va participa la un summit extraordinar...
Pe termen lung Cotroceniul vrea două avioane, unul mai mare și unul mai mic, de rezervă
Mai 2015: A sosit și mercedesul de lux cu accesorii unice, pentru cuplul prezidențial.
Iunie 2015: Începe renovarea Vilei Lac 3, buget estimat pentru cheltuieli, un milion euro.
Concedii întrerupte de vacanțe, vacanțe care continuă cu concedii, cu măriri de indemnizații, cu SPP, cu coloane oficiale, festivaluri, etc.
………………………………………………………………..
Și o ilustrată întârziată de la Benny Hill
Dreapta dansând pentru stânga
Fantezie lirică, horror-dansantă, ruptă din realitatea politică
Avem pluripartitism? Avem, dară! Dreapta, avem ? Avem, cum să nu! Da’ democraţie, democraţie este? Ohoho, esteee… de nici nu mai ştim de unde s-o luăm. Şi din cimitire! …Ori din „Chicago muzical”, dacă ne-am lua după succesul şlagărelor de intimidare a sistemului de justiție şi a apărătorilor lui în reprezentaţiile circului media.
Păi, atunci, nu mai bine din „turbinca lui Ivan”? De, nu-i rea ideea, da’ sursa principală de inspiraţie vine tot din ograda noastră! După un sfert de veac de democraţie autohtonă e timpul pentru un spectacol-jubileu unde să poată fi admirat baletul politic original de-a-lungul anilor susţinut de figurile acrobatice, uneori surprinzătoare ale dreptei, „ştiţi, balerinul ăla slăbănog da’ forţos care susţine stânga, grăsana aia cât un tanc cu oil de la gazprom pe care se căzneşte s-o urce în cerul roşu al lui „absolut” (vorba lui Ivan) …Să revedem deci, câteva momente antologice de suspans-dansant.
Nu-i nevoie de mers prea departe ci doar în vremea „Convenţiei democrate”, ultimii ani ai mileniului al doilea. Că-n pauzele muzic-halului politic cei doi balerini se pupau fără reţinere prin culise n-ar fi fost chiar o nenorocire, dar când Milică apăru în balcon cu declaraţia aia de macho care-şi face testamentul politic înaintea alegerilor, s-a şi aşternut covorul roşu pentru Ilici şi Vadim! Ca urmare, între 2001 -2005, slăbănăgul rămase prins de gard în curtea lui Ilici, ca decor, în timp ce grăsana, îndopându-se peste măsură cu bănci, acareturi şi alte alea, luase proporţii înfricoşătoare.
În 2005, când dădu ochii cu Băse la Cotroceni, grăsana făcu criză de colici biliare şi dădu în isterie. Noroc că manechinul cu harem de cancelarie făcu stânga-mprejur şi se-ntoarse la ea în genunchi, mai-nainte ca justiţia să se-ntremeze destul ca s-o bage în spital. Aşa că, din noaptea torenţială a răzgândeanului, orgiile culinar-financiare s-au ţinut lanţ la curtea cuplului dansant până-n 2009 când vizita nocturnă a prostănacului la spa le strică socotelile şi le tăie brusc pofta de ghiftuială. Pe moment. Turbaţi de furie s-au calmat abia când varanul îi băgă pe toţi în vagoanele sale, orient expres cu căptuşeală roşie de hallowen rusesc. Slăbănogul rămăsese pe peron cu ochii-n lacrimi după supergrăsană înjurându-l în gând pe marinar. Cât o să-l mai suportăm?
Asta până-n altă noapte, era prin 2012, când îi pică frunza verde. Dădu din coadă ca un buldog în călduri. Ha, de asta avea nevoie: de un semnal de amor de la Gresy! Show must go on! …El, slăbănog? El, care a trecut toate probele? Şi aia de integritate si aia cu blaturile? Plus muşcăturile turbate şi mârâielile necurmate la Băse? Păi cine ar fi putut s-o salte mai sus pe grăsună? …S-o facă divă? Oricum, de când Gresy îi şoptise fierbinte :”ce bine că exişti! Dacă nu, ar fi trebuit să te inventez„, ştiuse că spectacolul va avea succes şi-n următoarea stagiune electorală. C-o mai înjură, normal, da’ cu tandreţe, aşa ca să întreţină iluzia. Până se ridică cortina, fanii trebuie ţinuţi în priză.
Nevoile şi neamurile
Organismul societăţii noastre suferă de tulburări temporale. Ceeace era uşor de constatat şi de tratat cu vreo douăzeci, zece ani, cinci ani, poate chiar mai puţin a proliferat în ticăloşie şi huzureală de o neruşinare fără seamăn. Dacă după ’89 s-a înţeles relativ repede că pesede, udemere şi, parţial, pedele -ca descendente ale nomenclaturii peceriste- au pus ghearele pe zestrea boborului, au hăcuit-o, au vândut ce era de preţ (pe nimic pentru ţară, pe milioane şi averi uriaşe pentru ei) grosul împărţindu-l la câteva sute ori mii de buzunare politice, a fost, însă, greu să se-priceapă că nimic nu putea proteja mai hoţeşte sinistra garnitură de securişti ceauşişti decât emblema de partid istoric (cu moţ democratic perfect, cum e cel liberal). O păcăleală istorică menită să dea iluzia de opoziţie la cele mai sus amintite ca şi la sateliţii infecţioşi de tipul PUNR, România Mare şi PC-ul solzos al varanului.
Am scris atâta despre astea, de câţiva ani, încât îmi e lehamite! Te saturi să tot vorbeşti de acţiunile anti-naţionale la care recurg grotaşii când simt un pericol, de energia irosită aiurea a societăţii, de costurile demente ale întreţinerii unei situaţii absurde, de confuzie, de degringolada morală, de evadarea valorilor umane.
Dinspre politicieni, deci, slabă nădejde! …Societatea? Victime ale urii varanice în stare de inconştienţă încă mai sunt destule. Unele nu se vor trezi nicicând mai ales că, anume pentru ei, grotaşii recurg în caz de pericol şi la alte tehnici garantate: pâine cu bănuţ şi naţionalism extremist de avarie. Totuşi, nu prea mai ţine cu asemenea abureli. Şi nici cu altele. E clar, prin urmare, cine e, şi de aici încolo, duşmanul lor de moarte. Al lor şi al celor din remorca lor! Şi că bau-baul de la Cotroceni, pe care n-au reuşit să-l alunge, doar prin simpla lui prezenţă le ameninţă şi acum „nevoile şi neamurile”!
***
…Un troglodit, o bestie din tagma celor răsplătiţi generos după revoluţia lui Ilici, se dă deodată-n stambă jucând public o scenă antologică din cariera sa de criminal în serviciul fostei securităţi. Revelaţie! Uite ce timpuri am trăit! Şi uite cu cine e peste măsură de generos statul postdecembrist! De 23 de ani, vasăzică, ne scăldăm în minciunile care-ntreţin paradisul şobolănimii. Ăsta da, civism! Da’ de ce taman acum şi-au găsit să facă tam-tam? Că lumea-i antenizată, manipulată şi zevzeacă se ştie, dar pentru ce şi pentru cine au funcţionat atâta amar de ani organismele statului înfiinţate anume pentru curăţenie? …Dacă aruncăm o privire peste rezultate, CNSAS pare a fi fost de mare folos torţionarilor partinici. La vremuri de primejdie pentru toxinele ceauşiste încuibărite în paradisul noului regim, şefii politici CNSAS au scos iute, pe post de scuturi umane, o Mona Muscă, un Paleologu, un Carol Sebastian… Perfect!
După ce i-au azvârlit însetaţilor de sânge, garniturile comunisto-securiste, inclusiv torţionarii criminali au răsuflat uşuraţi: puteau să-şi molfăie în siguranţă pensiile sfidătoare, să ocupe în continuare posturi cheie în presă, cultură şi în structurile statului, să facă afaceri oneroase cu statul. Cu statul lui Voiculescu, Vântu, Pleşiţă, Vişinescu şi atâţia alţii, ştiuţi şi neştiuţi. Iar acum, ce să vezi: un incident produs de un bătrân torţionar provocat de presă scoate şi IICCMER-ul la rampă! Funcţionarii politici de acolo au găsit că, după aproape un sfert de secol, bătrânii criminali în serie trebuie cercetaţi de justiţie înainte să dea ortu’ popii şi ultimul dintre ei. Oricum, şi-au mâncat mălaiul! Pentru memorie, pentru scoaterea din ignoranţă a naţiei, însă, e cât se poate de important! Totuşi, de ce acum? Să se anunţe iar pericole pentru şobolănime? Să se fi dat undă verde judecării crimelor imprescriptibile? Să-şi fi găsit curajul civic unii de acolo? Ori o fi încă un lest de aruncat care să le readucă liniştea celor din reţea? …Vişinescu vs. Varanu’? Dragnea? Torţionari vs. “amicii” lui Hayssam? Cine ştie?
Tablou sumar de elemente politice
Parlamentul aleşilor tocmai l-a validat pe liberalul Dan Radu Rusanu ca sef peste autoritatea de supraveghere financiara. DRR, despre care Mircea Marian afirmă: „este cam ca si cum contabilul mafiei ar conduce trezoreria SUA. Fenechiu poate lua lectii de la Rusanu. Daca am juca intr-un film cu mafioti, Fenechiu ar fi pistolarul care conduce camionul cu alcool de contrabanda, iar Rusanu ar fi contabilul bossului din Chicago. Am zis “daca am juca”? Sorry: jucam deja in filmul asta….”
Despre Crin Antonescu candidatul usele la prezidentiale aflat în topul sondajelor, nu cred că mai e vreun concetăţean care să nu ştie că deţine recordul absolut la absenteism în senat şi că din logoreea lui goală de conţinut, singura idee fixă – în afară de josbăsescu şi huoUE- e s-ajungă preşedinte. Nici despre pesedeul glorificator al corupţilor, pârnăiaşilor şi mafioţilor, mârlanilor, văzut recent în toată mizeria lui morală la congresul îmbuibaţilor, nu cred să mai fie mulţi cetăţeni neştiutori. Cum nu cred că-s mulţi cetăţeni care să fi uitat de Tăriceanu, premierul manechin care a dat alianţa DA şi şansele de reformare rapidă a ţării pe deal-ul cu Patriciu, primul miliardar al ţării la vremea aceea. Plus codoşenia cu pesediştii -ajunşi acum împreună la putere ca uselişti- prin manevrele coordonate de Varan. Împreună cu-n grup de supăraţi pe Crin, Tăriceanu tocmai a lansat România Liberală Transpartinică. De prisos poate, să spun că Blaga declarase încă din toamnă c-ar face punte cu oricare facţiune şi l-ar susţine pe oricare din şefi.
Atât despre tagma politicienilor de pradă care domină până la sufocare societatea noastră şi cu toate astea continuă să deţină locuri de frunte în sondaje şi topuri.
Mâine o să vedem şi posibile repere mai mult sau mai puţin conturate, de pe partea suportabilă (şi minoritară!) a eşichierului politic. Şi câteva repere.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii