Posts tagged ‘victimă’
Aş pune votul pe….
La ora asta nu există o spusă clară a actualului preşedinte cu privire la candidatul pe care l-ar susţine ca succesor. Există doar declaraţii vag apreciative şi de probabilităţi, răspunsuri diferite, pe parcursul unei perioade de timp şi în diferite împrejurări, la întrebări de genul „pe cine aţi alege dacă…” pe care i le pun jurnaliştii, vânturate, interpretate, răstălmăcite în fel şi chip. E de înţeles, până la un punct, ce se-ntâmplă. Orice incertitudine generează supoziţii. Iar supoziţiile rostogolite devin spectacol inter-reactiv. Fiecare nou răspuns, tradus în cheia personală a receptorului,e devorat cu patos într-o mulţime de reluări. Fiecare nume, altfel spus, ajunge, odată cu al emitentului, la masa comună: scenarii, logică adesea redusă la logoreee de berărie, glumiţe, multe din ele bune de pus într-un muzeu aviar a la Cornu. Rezolvate instantaneu ca-ntr-o partidă jucată de androizi conform unui algoritm, socotelile cu zecimalele puse înaintea numărului întreg ajung şi în ecuaţii de presă. Meciuri gata jucate, huiduieli de toate părţile. Atmosferă de casă de pariuri. Pentru speculatorii de acest gen, nu contează diversitatea răspunsurilor, tâlcul ori contextul în care au fost spuse. Reacţionează ca prădătorii: pun ochii pe o victimă din seria numelor vehiculate şi o devorează. Nu par să priceapă că niciun strateg nu ar lansa astfel, pe la picnicuri ori la mesele întinse prin tocşouri, persoana pe care contează că ar avea şanse reale. Dacă ne gândim bine, are un rost şi acest dans tribal politico-cinegetic. În condiţiile unui joc cu multe variabile o strategie are şanse mai mari de reuşită testându-le direct în arenă, cu tribunele pline.
Proteste
În fine, de ceva timp, au început durerile facerii- sau, mai bine zis, conştientizarea lor. Tot mai frecvente, contracţiile anunţă naşterea întârziată a mult aşteptatei societăţi civile. A societăţii cetăţenilor, intelectuali şi mai puţin intelectuali şi nu exclusiv a ONG-urilor. Şi, desigur, nu fără riscul unor complicaţii. Declanşat de atacul josnic al trustacilor varanului la adresa „băsistei” Andreea Pora, protestul din ianuarie contra practicilor degradante din presă, un demers firesc pentru apărarea standardelor jurnalistice, informarea corectă şi binele public, a scos din inerţie multă lume. Trecând peste convingeri politice şi ideologice şi peste opiniile critice personale, a generat un larg câmp de solidarizare în jurul valorilor civice fundamentale. Şi, aspect remarcabil, dincolo de perimetrul breslei. Odată cu apărarea libertăţii de exprimare şi a codului deontologic de valurile de huliganism şi dezinformare, implicit sunt apărate şi persoanele care, onorându-şi onest, statutul profesional, îşi asumă riscul confruntării cu atacurile forţelor politico-mediatice.
Mitingul de apărare a d-lui Pleşu însă, pare o copie personalizată, cam neinspirat dramatizată, a demersului jurnalistic din ianuarie. Toată stima pentru sutele de bucureşteni care au susţinut protestul dar nu ştiu cât ajută naşterii grele de care pomeneam. Cu tot dezgustul faţă de menajeria lui gâdea cred că atenţia acordată unor nimici, tot nimicilor le prieşte! E nevoie seriosă de presiune pe zgărdacii CNA, e caz de justiţie, dar ca repere intelectuale să se încaiere cu un canal imund e nedemn. Mă tem ca javrele cu zgardă să nu fie urcate astfel la rangul de pitbuli ai lui „dom. profesor, intelectualul naţional suprem contra intelectualilor lui Pleşu!” Atacul, previzibil, declanşat de grupuleţul insalubru din plastilină, putea fi neutralizat printr-o intervenţie personală a d-lui Pleşu în maniera inconfundabilă şi strălucit- imbatabilă cu care ne-a obişnuit, sau, mai simplu, neluându-i în seamă. Mai puţin reactive şi mai proactive, focalizate exclusiv pe instituţiile responsabile, protestele faţă de practicile cartierelor rău famate ale mediei ar avea alt impact. Apărarea unei celebrităţi victimizând-o pentru a produce emoţii în masă nu schimbă lumea. S-au adunat cauze mult mai grave în ultimii doi ani care n-au scos floarea intelectualilor în stradă. Nu era treaba lor! Poate, totuşi, de aici încolo… Îl admir pe dl. Pleşu şi nu-l pot percepe ca pe o victimă. Şi nici ca pe o statuie în pericol de a fi zgâriată! Tocmai din acest motiv nu m-ar încânta ca, apărat pe persoană fizică, să fie împins, cum se-ntâmplă pe la noi, într-o zonă conflictuală joasă.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii