Aventuri în grădina de hârtie

Dedicaţia, brandul capitalist românesc

În numele capitalismului şi al democraţiei originale, cazarma uriaşă care era ţara lui ceauşescu s-a demolat bucată cu bucată cu scopul, demonstrat în timp cu asupră de măsură, ca nişte „întreprinzători” aflaţi pe fază să-şi tragă  acareturi fabuloase. Tristă banalitate mioritică! E cineva care nu ştie asta? …Care nu ştie că ăia mulţi da’ proşti, cu puţine excepţii, s-au trezit în zona crepusculară, miluiţi cu fărâmituri? E cineva care n-a observat prăduirea fără limite? Ăsta o fi capitalismul, frate!? În mare, n-a fost admis la bursa politic-financiară decât ăla de cumetrie, brănduit de jupânii lui iliescu, prin care a parvenit, doctrinar, tot spectrul politic. De la stânga la dreapta şi viceversa! Peste 60 % din concetăţeni, zicea un sondaj acu’ vreo doi ani, regretă comunismul. Huo! Cretini, bătuţi în cap. Proşti grămadă şi vinovaţi că sunt proşti. Nu pricep ce-i ăla capitalism! Nu-nţeleg, de pildă, că defrişarea sălbatică a pădurilor (cum ne zicea un pesedist care jongla patriotic cu proiecte de finanţare cu dedicaţie) înseamnă întărirea capitalului autohton. Nu-nţeleg că pribegia ireversibilă a minţilor luminate, pe de o parte şi umilitoarea sclavie a lumpen-proletariatului autohton pe plantaţiile UE, pe de alta, sunt „surse de bani pe care se bazează statul capitalist pentru creştere economică„. Nişte viermi, cum le zicea, vizionară, coana Leana celor de la cozile dinainte de ’89!  Golani, cum îi eticheta, democratic, ilici pe protestatarii Pieţei Universităţii din anii’ 90. Hipsteri, cum le zic- urmând firul roşu, dreptaci îndrăgostiţi de capitalismul cu dedicaţie.

Dacă, preocupaţi de propriile persoane, puţinele personalităţi de la care se aştepta un impuls pentru altă construcţie societală nu s-au învrednicit sau n-au reuşit să scoată furăciunea originară din temelia capitalismului postdecembrist, concomitent cu (re)formarea mentalului colectiv, alţii mai isteţi n-au stat pe gânduri. Consecinţă, a capitalismului de cumetrie înainte de a fi cauza degradării societăţii, ascensiunea „şcolilor populare de tembelizare” de tip antena, realitatea şi nu numai, se-nscrie logic, în fenomenele nocive  post’89. În simbioză cu politizarea, capitalismul cu dedicaţie  n-are cum construi o societate capitalistă normală. Poate genera, în schimb, pe lângă corupţie, o sălbăticire politico-socială fără precedent. Înafara unui cadru legislativ normal, dedicaţionismul aşa-zis capitalist nu-i decât odrasla declasată a socialismului.

28 septembrie 2013 at 13:43 noradamian 20 comentarii