Aventuri în grădina de hârtie

Alienul de jos şi alienul de sus

Nivelul de jos îl urmează totdeauna pe cel de sus. Între idioţenia de jos şi cea aşa-zis de sus există o relaţie mutuală ca între stalactitele şi stalagmitele unei peşteri plină de lilieci istorici. Ele funcţionează  pe principiul prostiei comunicante, poate inconştiente, dar fără excepţie cu efecte dezastruoase, cel puţin pentru o vreme. Iar la noi, vremea asta a intrat în prelungiri. O bună parte a boborenilor din toate categoriile sociale par chiriaşii unui stabiliment psihiatric. Fondat de ex-cizmăria dictatorului megaloman şi schizofrenic, stabilimentul a fost preluat şi repus pe rol de lucrători ajungând azi pe mâna unui mitoman notoriu, lipsit de scrupule şi a unui psihopat cu un comportament nu departe de demenţă. Doi marţafoi siniştri înconjuraţi de o mulţime de sicofanţi ne reprezintă azi în lume, două marionete otrăvite care nu pierd nici o ocazie să ne creeze public, percepţia unei naţii de troglodiţi. Între cele două nivele de alienare, o societate bulversată, împărţită pe tabere politice cu apucături tribale, la fel ca şi unele zis-civice, obediente stăpânilor politici dar jignitoare pentru civism. La rândul lor, sectorizate, taberele se-ntrec în a pregăti noi garnituri de alieni politici. Până şi unii evadaţi din nevoia de adevăr şi libertate pleacă cu patternul comportamental cu tot şi-l activează ca mod de funcţionare prin resentimente reciproce. Lupta continuă atât  între grupuscule cât şi în interiorul lor, polemica internă ajungând prizoniera aceleiaşi stranii cutume, a fărâmiţării şi a demolării reciproce. Într-un fel, asta-e şi un semn de vitalitate socială, de neresemnare. Dat fiind că fără a dărâma ce e putregăit nu se poate construi Necazul e că ritmul demolării nu-i concurat de unul al construcţiei.

11 februarie 2013 at 14:54 noradamian 54 comentarii