Posts tagged ‘vorbe cu „p”’
Apelul
În sala de şedinţe agitaţia încetează ca prin farmec la intrarea preşedintelui încă, de onoare. Doar Vanghelie boscorodeşte în banca doua, rândul de la uşă, dar în afară de cârpă bolşevică şi nişte vorbe cu „p”, nu se distinge mare lucru. E linişte. Un şoricel râcâie pe undeva prin fundul sălii, ba nu, e Cristian Diaconescu care-şi roade unghiile. În faţă, cu picioarele-ntinse ieşite din bancă, Mitrea-şi suflă cu zgomot mucii într-un şerveţel roşu trandafiriu, cam ferfeniţit, împrumutat de la micuţul Titulescu. Singur la masa prezidiului Papasha dă să facă prezenţa dar se enervează şi trânteşte catalogul:
-Cred că nu m-am făcut înţeles! Scoate candela aia cu flacără violetă de sub sigla partidului, Viorele, înainte să vă pun în genunchi să vă rugaţi.
Pe rândul de la geam, Dragnea priveşte absent, oftează, cu ochii la nişte fotografii mai vechi din vremea exit-pollului din unica noapte de președinte a lui Geoană, descoperite întâmplător, într-un buzunar.
– Sunteţi toţi aici? Mârâie tuşind Papasha renunţând să le mai facă apelul după ce Doberman, dus pe gânduri, nu reacţionase decât la strigătul „măi, dragă Bombonel”. Ceea ce iar îl enervase. Îşi mai reveni însă observând pe documentele din faţa sa aduse de o doamnă cu coc, semnătura originală cu un „P” cu înflorituri a Prostănacului şef, încă, de partid. Şi, mai ales, când doamna îi şopti liniştitor în urechea stângă că derbedeii de la Cluj preferaseră să rămână la weceu să fumeze. Iar după ce şi Vanghelie îl asigură respectuos că „leprele din organizaţia mea e toate prezente”, intră în formă şi începu să gesticuleze violent.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii