Posts tagged ‘vulnerabilităţi’
Vanități titanice
Ce ar fi răspuns magnații (și lumea bună din preajma lor) ajunși stăpânii primei nave nescufundabile din lume, dacă un expert le-ar fi atras atenția pe la începutul lui aprilie 1912, să zicem, că Titanicul nu e întrutotul invincibil, că are vulnerabilități serioase? Că luxosul transatlantic are în structura sa și materiale inadecvate și că, mai grav, compartimentele nu sunt perfect etanșate între ele? În fine, că e imprudent să fie condus cu o viteză extremă într-o zonă cu aisberguri?
10 aprilie 1912. Dana portului britanic Southampton, clocotește de lume. Un urias si luxuriant vapor va pleca intr-o calatorie pe ocean, intr-un voiaj pana in Lumea Noua. Cel mai mare pachebot din lume, RMS Titanic, avand la bord peste 2200 de pasageri, pleca cu destinatia New York. La trei zile dupa desprinderea de tarm, in largul oceanului Atlantic, invincibilul pachebot, triumf al ingineriei navale, cum era prezentat în presa vremii, se izbeste de-un aisberg si se scufunda in adancuri.
…Avertismentul, de altfel, apăruse cu 14 ani în urmă în romanul „Futility” (inutilitate, trufie, vanitate) publicat în 1898 în care scriitorul american Morgan Robertson descrie in detaliu un vas de croaziera care loveste un aisberg in mijlocul Atlanticului de Nord, chiar in calatoria inaugurala spre New York si se scufunda. Iar numele vasului era… Titan! Dar coincidentele nu se opresc aici: Titan avea 800 de picioare lungime, Titanic 882; Titan era considerat „indestructibil”, la fel si Titanic; Titan avea o viteza maxima de 25 de noduri, Titanic, 24; impactul cu aisbergul a avut loc la tribord in ambele cazuri; ciocnirea a avut loc, in ambele cazuri, aproximativ la miezul noptii; luna ambelor dezastre, aprilie; Titan avea 2.000 de pasageri, Titanicul, 2200; ambele vase aveau un numar insuficient de barci de salvare.(coincidență stranie speculată după scufundarea Titanicului într-un scenariu conspiraționist)
Probabil că alta ar fi fost soarta lui dacă analizele de risc s-ar fi făcut la timp pentru a preveni dezastrul de către tehnicienii responsabili cu construirea navei și de cei cu atribuții de control și evaluare din companiile respective. Pachebotul se bucura însă de o apreciere enormă și de o publicitate pe măsură. Nimeni n-ar fi îndrăznit să pună la îndoială invincibilitatea sa. Nici măcar în orele dinaintea ciocnirii fatale.
Lunga vară sub cod roşu…
Tot mai limpede devine faptul că grupurile de pradă sunt cele care decid soarta ţării. Indiferent ce haină poartă, n-au avut şi n-au alt scop decât binele lor personal. Ei ştiu bine că, în mediul corupt pe care şi l-au creat, au reuşit un singur lucru: să facă din România un eldorado politizat, o fortăreaţă imbatabilă a furtului generalizat. Sub protecţia sistemului judiciar, un sistem „beton”, strâmb din naştere, creat de şcoala de partid a pionierului ilici care, în mare parte, le aparţine, tâmpirea în masă tinde să devină prioritate doctrinar-politică. (Adică „să nu vă-ncumetaţi să îndreptaţi ceva decis de noi pentru noi. Astea-s TABU. Şi, prin urmare, nici să comentaţi în termeni de vulnerabilităţi”). Cum cei mai solidari români par a fi sindicaliştii prinşi în dansul pinguinului şi babele care-l iubesc pe miliardarul „crimelor din primăverii”, putem să ne aşteptăm la o politică din ce în ce mai absurdă; mai absurdă chiar, decât ar fi imaginat-o Eugen Ionescu; potrivită, mai curând, cu un partid al „evangheliştilor” condus de tanchista AMP. Pe scurt, cum zice crin-leşin, avem o singură problemă, o singură vulnerabilitate, un singur vinovat (se ştie care, de când şi de ce). Orice altă referire la vulnerabilităţi venită de la „agenturile străine”, vorba patriotului Frunda, trebuie anihilată pe loc. Strania năpustire asupra termenului privind companiile sordide de presă e, ea însăşi, o demonstraţie. Evaluarea oficială, în CSAT, ca vulnerabilitate, a unui simptom evident de pseudodemocraţie-pericol virulent la adresa democraţiei în sine, devine un test care arată gradul de falsificare a percepţiei a ceea ce se petrece la vedere. Prin urmare, să nu mai pomenim de vulnerabilităţi. …De primejdii, poate? O, dar asta e şi mai primejdios! Nu inundaţiile cu mizerii de presă şi dedesubturile lor tenebroase care pot îneca o ţară sunt primejdii şi nici revărsările de mai an cu milioane de posturi plătite din rezerve de stat şi împrumuturi înrobitoare! Chiar dacă, create pe spesele bugetului cocoşat de tăriceni, geonei dar şi de suficient de mulţi pedelei, încurcă lume de prin birouri şi ghişee urlă pentru „drepturi” până la ultimul salariu plătit de noi toţi. Nici plaga căpuşelor care distrug de ani de zile economia şi ciuruiesc bugetul şi nici România-prizonieră a călăilor partinici, nu-s primejdii. Şi ce dacă bubele astea sunt găsite periculoase în rapoartele despre ţară, dacă se pun pariuri privind cât ne mai tolerează UE? Oh, ce ţară veselă în care ponta-genocid dansează în piaţa mare „boaca-boaca” cu focile de partid şi sindicaliştii urlători în timp ce terorişti mascaţi fac demonstraţii de piromanie cu destinaţie! Te pomeneşti că astea or fi atras inundaţiile! Temă bună pentru producţiile tv ale „creatorului” DD şi distinşilor săi invitaţi. Dar nu-i problemă: un ceai de muşeţel de la CNA şi le trece greaţa, unora, tot mai puţini, sensibili la dejecţiile oteviste şi la raţia de intoxicare publică oferită de securiştii de rit nou ai incendiatorilor de serviciu. Era să uit: nici recentele acţiuni ale acelor oameni de ispravă, cetăţeni responsabili şi udemerişti de nădejde, nu intră la vulnerabilităţi din moment ce servesc perfect cauza eldorado-ului amintit, a armatei pornită să facă zob ţara cum au făcut-o şi pe ANI…
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii